Garnituri Archives

Salată de zucchini la grătar cu ceapă verde și telemea

N-am savurat niciodată vreo garnitură mai gustoasă decât această simplă salată de zucchini. Dar nu orice banală salată de zucchini, ci una în care rondele de dovlecel sunt rumenite pe grătar, îmbrăcate într-un sos de ulei de măsline, lămâie, ceapă verde, mentă și busuioc, toate acestea garnisite cu telemea proaspătă. Toată minunăția aceasta de salată nu ia mai mult de 20 de minute, iar rezultatul este unul pe cât de rustic, pe atât de savuros. O salată de vară consistentă, proaspătă și apetisantă!

Ingrediente (pentru 4 porții):

4 zucchini mici (1 kg)
3 linguri ulei de măsline
1 lingură suc de lămâie + coaja unei jumătăți de lămâie
2 cepe verzi
10 frunze de mentă
10 frunze de busuioc
80g telemea
sare după gust

Mod de preparare:

Tăierea dovleceilor. Am spălat cei 4 zucchini și i-am uscat cu un prosop de hârtie. Eu am folosit dovleci organici, de grădină, așa că nu i-am curățat. Dacă dovleceii nu sunt organici, se recomandă decojirea lor. I-am așezat pe blatul de lemn și i-am feliat în rondele late de o jumătate de centimetru.
Coacerea dovleceilor. Am încins o tigaie grill la foc mare. I-am așezat pe tigaie (fără a-i aglomera) și i-am rumenit timp de vreo 2 minute, după care i-am întors cu grijă și i-am rumenit și pe cealaltă parte.
Pregătirea legumelor. Am spălat ceapa verde și am tocat-o în rondele. Am ras coaja de lămâie. Am tocat busuiocul și menta.
Dressing. Între timp am preparat dressing-ul. Într-un bol mare am amestecat uleiul cu zeama de lămâie. Am adăugat ceapa verde, coaja de lămâie, menta și busuiocul. Am așezat în bol rondelele de zucchini coapte și am amestecat. Am sfărâmat deasupra telemeaua și am asezonat cu sare.
Resturi alimentare. În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.

Sursa de inspirație: www.weightwatchers.

Cupe de cartof cu brânză și chives

Una dintre problemele cu care mă confrunt zi de zi este risipa alimentară. Cumpăr mai mult decât am nevoie, gătesc mai mult decât consum și de multe ori arunc preparate în stare perfectă, doar pentru că n-aș mânca același lucru două zile la rând. În acel moment nu arunc un umil preparat, arunc bani, timp și energie. Aici intervine reciclarea preparatelor, arta de a transforma ceva indezirabil în ceva atractiv.

În sensul acesta, poate cel mai elocvent exemplu este piureul de cartofi. Proaspăt, acest îndrăgit preprat te unge parcă pe suflet și-ți răsfață papilele gustative. Situația se schimbă a doua zi, când te trezești cu o jumătate de oală de piure înecăcios și insipid, pe care de cele mai multe ori îl arunci la gunoi. Pentru a evita risipa piureului de cartofi, am descoperit o rețetă simplă, rapidă, necostisitoare și savuroasă: cupe de cartof cu brânză și chives. Aceste cupe au o crustă crocantă și un miez cremos și aromat de-ți lasă gura apă. Sunt pufoase ca un norișor și au un parfum neaipomenit. N-o să-ți vină să crezi că un piure de cartofi vechi se poate transforma în ceva atât de delicios!

Ingrediente (pentru 12 cupe):

500g piure de cartof *
100g brânză cheddar (sau cașcaval)
3 ouă mari (160g)
5g chives (frunze de cepșoară, ceapa ciorii) **
un vârf de cuțit de nucșoară
1 lingură de unt (15g)
2 – 3 linguri de pesmet

Notă:

* Aceste cupe se pot prepara la cină din piureul de cartofi de la prânz sau cu piure refrigerat, vechi de o zi.

** Chives-ul se poate înlocui cu ceapă verde tocată sau cu frunze de pătrunjel sau mărar.

Mod de preparare:

Am încălzit cuptorul la 220°C / 425°F (treapta 7).
Am luat o formă de brioșe și am uns-o cu unt, după care am tapetat-o cu pesmet. Am scuturat-o cu putere pentru a elimina excesul de pesmet.
Am așezat piureul de cartofi într-un bol mare. Am adăugat cele 3 ouă, chivesul tocat, un vârf de cuțit de nucșoară și 75g de cașcaval ras și am omogenizat ingredientele amestecând cu o paletă.
Cu ajutorul unei linguririțe, am distribuit compoziția între cele 12 cupe (fiecare cupă era umplută până la 2/3).
Am garnisit fiecare cupă cu cașcavalul ras rămas.
Am introdus tava în cuptorul preîncălzit și am copt cupele ptr 20 – 25 minute, până când au crescut frumos și au devenit rumene la suprafață.
După ce le-am scos din cuptor, le-am lăsat să se răcorescă timp de vreo 5 minute, după care, cu un cuțit de filetat (cu lama îngustă), am desprins fiecare cupă. Dacă s-a întâmplat să se lipească de fundul tăvii, am scuturat puternic tava prin mișcări stânga – dreapta iar cupele s-au deprins imediat.
Sunt delicioase calde, cât încă brânza se întinde, dar sunt gustose și reci, la mic-dejunul de a doua zi.|
Sursa de inspirație: www.thekitchn.com

Cartofi Hasselback (vegan / de post)

Îmi plac foarte mult cartofii, sub orice formă și în orice combinație. De la cartofi albi, la cei dulci sau mov, de la salată, rösti sau piure de cartofi, la cartofi natur, prăjiți sau copți. Însă pentru acele momente în care nu mă pot decide dacă mi-e poftă pe cartofi piure sau pe cei prăjiți, există delicioșii cartofi Hasselback. Această rețetă nordică reunește textura crocantă a cartofilor prăjiți cu consistența onctuasă a piureului. Aceste evantaie din cartof, pe lângă faptul că sunt frumușele foc, mai sunt și gustoase și sănătoase.

Tehnica lor de pregătire este una foarte simplă, cartofii se crestează în felii paralele, se ung cu unt, după care se rumenesc în cuptor. Pentru a-mi ușura munca, prefer să așez cartoful într-o lingură mare pe care să o sprijin pe o rolă de hârtie (poză). Marginile lingurii îmi vor ghida tăieturile și nu-mi vor permite să secționez cartoful în bucăți. Am vrut ca rețeta să fie una vegană și să o pot consuma și pe perioada postului, așa că am înlocuit untul cu ulei de măsline; pentru a mima gustul complex dat de unt, am împănat cartofii cu felii subțiri de usturoi și frunze de cimbru. Rezultatul a fost unul (muuuuult) mai mult decât satisfăcător! Continuă să citești Cartofi Hasselback (vegan / de post)

Mămăligă coaptă și sos de unt cu salvie și nuci

Mămăliga crocantă e o garnitură delicioasă, cu o crustă crocantă și parfumată și un miez cremos, o alternativă consistentă și savuroasă la clasicii noștri cartofi de (aproape) toate zilele. Prepararea ei nu-i o treabă complicată și nici laborioasă. Fierberea mălaiului și rumenirea feliilor durează, împreună, puțin peste o jumătate de oră, iar timpul de așteptare dintre cele 2 etape, timpul de închegare a mămăligii, e de o oră. Așa că fierb mălaiul în apă cu sare, torn mămăliga într-o formă dreptunghiulară și o las la răcit pentru o oră, timp în care mă apuc de prepararea proteinei din meniu. După o oră o fliez, așez dreptunghiurile pe o tavă unsă cu ulei de măsline și le rumenesc frumos pe funcția grill a cuptorului. În mod evident, ele se pot rumeni și într-o tigaie antiaderentă, într-un strat subțire de ulei, dar eu le prefer în varianta coaptă.

Mie îmi place să servesc mămăliga crocantă alături de un sos de unt, salvie și nuci. Nucile le rumenesc în tigaie pentru a le accentua aroma și pentru a le putea îndepărta cu ușurință pielițele. Topesc unt într-o tigaie, îl gătesc până când devine brun-arămiu (beurre noisette), adug salvia, nucile și un strop de lămâie și îl servesc alături de feliile de mămăligă coaptă. Foarte simplu și de-li-cios!
Continuă să citești Mămăligă coaptă și sos de unt cu salvie și nuci

Melanzane alla Parmigiana – Vinete cu Parmezan

Până la vârsta asta n-am reușit să mă dumiresc dacă-mi plac sau nu vinetele. Mă tot împing de la spate să le gătesc, cu atât mai mult cu cât ele chiar provin din grădina mea de verdețuri, o grădină la care m-am recreat muncind și de care-s tare mândră. Pot spune că le înțeleg sensul în salată, chiar și în zacuscă, dar cam aici se termină amiciția noastră. Gustul lor mi se pare cel puțin interesant, dar consistența lor mă enervează teribil. Cu toate acestea, există un preparat pe care îl ador și în cadrul căruia vinetele sunt vedetele. Melanzane alla parmigiana, sau vinete cu parmezan, un fel de lasagne, sau mai degrabă o moussaka, o ștruțo-cămilă de origine italiană, ușor de preparat și extrem de savuroasă. Poate că aciditatea sosului de roșii amplifică gustul vinetelor, sau poate aroma particulară a parmezanului o face. N-am idee, sincer. Lucrul cert este că rezultă un preparat atât de rafinat, un preparat pe care sigur o să-l ții minte mult timp! Continuă să citești Melanzane alla Parmigiana – Vinete cu Parmezan

Roșii umplute à la Provençale (vegan / de post)

Am o curiozitate gastronomică cel puțin iritantă pentru cei din jurul meu și această curiozitate mă determină de multe ori să fac asocieri culinare cel puțin curioase, dacă nu dubioase. Îmi plac chestiile complicate, tehnice și inedite, dar de cele mai multe ori mă surprind tânjind după lucruri simple. Nu spun că lucrurile simple sunt cele mai bune, cum nu spun nici că cele complicate ar fi. Spun doar că lucrurile simple au o naturalețe care fascinează, o nonșalanță care cucerește iremediabil.

Din categoria lucrurilor simple fac parte roșiile umplute cu pesmet aromat. La această rețetă trebuie respectate două aspecte: pesmetul să fie făcut din pâine proaspătă (sau veche de-o zi) sfărâmată, iar ierburile aromatice să fie și ele proaspete; pesmetul uscat din comerț și ierburile din plic nu fac casă bună, cel puțin nu la această rețetă. Astea fiind spuse, nu pot descrie în cuvinte cam cât sunt de gustoase roșiile acestea și nici cât de ușor se prepară. Contrastul dintre pulpa dulce și suculentă a roșiei și pesmetul aromat și crocant e atât de plăcut încât n-ai cum să te limitezi la o singură porție. E pur și simplu imposibil! Continuă să citești Roșii umplute à la Provençale (vegan / de post)

Ratatouille

Văzusem filmul omonim în ultimul an de liceu și tot atunci am realizat că tocmai descoperisem ceea ce va deveni mâncarea mea preferată. M-am înșelat. Nu cu mult, doar cu câțiva ani. Am preparat-o a doua zi și nu mi-a plăcut mai deloc. Era o simplă tocană de legume, nu strălucea în niciun fel și nici nu-mi spunea mare lucru. Așa că mi-am luat gândul de la Ratatouille. Anul trecut am revăzut filmul și m-a cuprins din nou nostalgia, așa că m-am documentat temeinic, am reluat preparatul și m-am îndrăgostit. E genul de mâncare rustică înspre campestră, care te face să te reîndrăgostești de ea de fiecare dată când ai privilegiul să o guști.

Rețete sunt câte-n lună și-n stele, de la ratatouille sotat, la cel copt în cuptor, ratatouille cu legume ferme, abia pătrunse de foc, până la o variantă gătită aproape în exces, cu legume moi dar incredibil de aromate. Varianta mea de Ratatouille e pe cât de simplă în teorie, pe atât de laborioasă. Legumele se toacă și se călesc, fiecare în parte, în ulei de măsline, până când încep să se caramelizeze, după care se amestecă și se înăbușă la foc mic în sos de roșii. Gătirea aceasta lentă durează o oră bună, dacă nu chiar două, până când legumele se topesc într-o emulsie tomnatică, înmiresmată și mătăsoasă. Normal că poți să gătești toate legumele concomitent și să sari peste caramelizare, dar rezultatul final va fi o tocăniță de legume gustoasă și nu un Ratatouille desăvârșit. Continuă să citești Ratatouille

Salată de quinoa cu vișine (vegan / de post)

Aștept de-o veșnicie să îți prezint salata mea preferată, iar acum că s-au copt vișinele, am reușit să o și fotografiez în toată splendoarea ei. E un preparat rustic, simplu, fără pretenții, dar incredibil de savuros. Are în componența sa doar câteva ingrediente, ingrediente pe care poate nu le-ai asocia dar care merg divin împreună, se completeză reciproc și crează o adevărată simfonie de arome. Partea și mai plăcută a acestei salate e faptul că e consistentă și poate fi savurată și în perioada postului. Continuă să citești Salată de quinoa cu vișine (vegan / de post)

Salată de cartofi noi (vegan / de post)

Îmi plac cartofii noi la nebunie, sub orice formă și în orice combinație și nu-i primăvară dacă nu prepar aproape zilnic săptămânal salată de cartofi noi. Preparând-o de atâtea ori, am avut vreme să o tot perfecționez și după multe modificări am adus-o la varianta aceasta, o variantă extrem de gustoasă, consistentă și culmea, vegană. Pentru această salată pornesc de la cartofi fierți în supă de legume (pentru a aduce un plus de aromă), îi împrietenesc cu inele de ceapă, ridichi fragede și roșii cherry coapte atât cât să le amplific aroma, după care îmbrac legumele într-un dressing plin de ierburi aromatice. Serios vorbind, cum să nu-ți placă? Continuă să citești Salată de cartofi noi (vegan / de post)

vespresso

Categorie: Garnituri