Etichetă: vegan

Chifle pentru burger (vegan / de post)


Mi-ar fi imposibil să descriu în cuvinte cât de bune sunt chiflele acestea. Din punctul meu de vedere sunt chiflele perfecte; au un gust nemaipomenit, un miros rupt din basme, o coajă moale și aromată și un miez incredibil de elastic. N-oi fi eu vreo mare devoratoare de pâine, dar ori de câte ori le prepar, nu mă pot opri din mâncat. Atât sunt de bune încât mi-e greu să cred că există vreo persoană care s-ar putea opri după prima chiflă. Sunt pur și simplu demențiale. Și-ți mai spun un mic secret: sunt de post. Over and out.



Ingrediente (pentru 20 de chifle):

  • 450g făină alba tip 650 + alte 50g pentru frământat
  • 120ml apă
  • 120ml lapte vegetal (eu am folosit lapte de migdale)
  • 2 linguri zahăr brun
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 plic de drojdie uscată
  • 1 linguriță și jumătate de sare
  • înlocuitor de ou* : 1 ligură de semințe de in sfărâmate + 3 linguri apă

pentru decorarea chiflelor:

  • 2 linguri lapte vegetal
  • ½ linguriță zahăr brun
  • 2linguri semințe de susan

Mod de prepapare:

  1. Prepararea înlocuitorului de ou. Am așezat 1 lingură de semințe de in în mojar și le-am sfărâmat energic cu ajutorul unui pistil. Am așezat pudra astfel obținută într-o ceașcă și am acoperit-o cu 3 linguri de apă. Am lăsat amestecul deoparte timp de 5 minute. După ce s-au scurs cele 5 minute, am observat că amestecul devenise gelatinos.
  2. Activarea drojdiei. Într-o cratiță mica am încălzit apa și laptele de migdale până au ajuns la 36 – 38°C. Am adăugat zahărul și drojdia și am lăsat oala deoparte pentru 5 minute. După cele 5 minute, drojdia se activase și amestecul era foarte spumos la suprafață.
  3. Cernerea făinii. Într-un bol încăpător am cernut făina. Am făcut o adâncitură în mijlocul făinii și am adăugat lichidul din bol (apa + lapte + zahărul + drojdia). Am adăugat uleiul și semințele de in hidratate și am amestecat cu o furculiță.
  4. Sarea. În acest moment am adăugat sarea, după care am continuat să amestec cu mâinie până am format o bilă lipicioasă de aluat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferează cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine.
  5. Frământare. Am mutat aluatul lipicios pe blatul de lucru pudrat cu 1/2 de lingură de făină și am început să-l frământ energic. Aluatul se lipea de blatul de lucru, așa că m-am folosit de o racletă pentru aluat pentru a-l dezlipi. De fiecare dată când mi se părea că aluatul se lipește prea tare de mâini, îl pudram cu făina rămasă. Am continuat să îl frământ până când a devenit suplu și elastic.
  6. Dospirea aluatului. Am uns bolul cu 1 linguriță de ulei și am așezat aluatul în bol. Am acoperit bolul cu folie de prospețime peste care am așezat un prosop curat. Am așezat aluatul la dospit într-un loc cald până și-a dublat volumul (aproximativ o oră).
  7. Modelare. Am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6). Cu ajutorul racletei am împărțit aluatul în 20 bucăți (pentru un plus de siguranță bucățile de aluat se pot cântări). Am luat o bucată de aluat și i-am dat o formă sferică.
  8. Dospirea chiflelor. Am așezat chiflele pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și le-am mai lăsat vreo 30 minute la dospit, acoperite cu același prosop.
  9. Decor. Am amestecat cele 2 linguri de lapte cu zahărul rămas și am încălzit amestecul. Am uns fiecare chiflă cu lichidul călduț, după care am decorat fiecare chiflă cu semințe de susan negru.
  10. Coacere. După cele 30 minute le-am copt în partea din mijloc a cuptorului timp de vreo 20 minute, atât cât să se rumenească uniform și să înmiresmeze toată bucătăria. Le-am scos din cuptor, le-am așezat pe un suport de sârmă și le-am lăsat să se răcească înainte de a le servi.



Notă:

  1. Pentru a obține miezul acela elastic specific pâinii care are în componență ou, în această rețetă am înlocuit oul cu semințe de in. Pentru a obține echivalentul unui ou am sfărâmat 1lingură de semințe de in și le-am amestecat cu 3 linguri de apă.  

Sursa de inspirație: www.thehealthyfamilyandhome.com



Pesto alla Genovese (vegan / de post)

Unul dintre cele mai cunoscute sosuri italiene este pesto alla genovese, un sos
obținut prin mixarea a cinci ingrediente: frunze de busuioc, ulei de măsline, usturoi, muguri de pin și brânză (un amestec de Parmigiano Reggiano și Pecorino Romano). Metoda tradițională de a face pesto presupune strivirea ingredientelor mai sus menționate într-un mojar, denumirea sosului provenind de la verbul pestare (= a bate). Pesto-ul genovez are un gust grozav, nu-i deloc un sos timid ori delicat, având o mulțime de arome puternice care merg minunat împreună.

Deși similare ca gust și consistență, Pesto alla genovese și Pesto genovese sunt două preparate diferite. Denumirea de Pesto genovese o are doar preparatul autentic, cel care conține busuioc, ulei de măsline, muguri de pin, usturoi și brânză. Pentru a i se atribui acest nume, este imperios necesar ca sursa ingredientelor să fie din regiunea Genovei (DOP – denominazione di origine protetta). În schimb denumirea de Pesto alla genovese se referă la un sos preparat în stil genovez, un sos similar celui autentic. Pesto alla genovese poate conține substituente ale ingredientelor mai sus enumerate. Deși respectă rețeta autentică în mare măsură, rețeta de sos de busuioc propusă de mine înlocuiește brânza rasă cu drojdie nutritivă. În felul acesta rețeta devine numai bună în perioada postului.

În mod tradițional, pesto-ul alla genoveze se servește alături de trofie, niște paste lunguiețe (aici le-am servit alături de un pesto de sfeclă și semințe de dovleac), dar nedispunând de pastele cu pricina, m-am văzut nevoită să mă consolez cu o porție generoasă penne integrale. Chiar dacă acest sos se poate prepara cu ajutorul unui robot de bucătărie, eu prefer varianta tradițională. Găsesc pesto-ul preparat într-un mojar mai gustos, aromele se îmbină armonios iar textururile ingredientelor sunt mai omogene. Iar adevăratul motiv e că nu mă chinui ca orbetele să scot sosul dintre lamele robotului de bucătărie. Pe lângă paste, îmi place să servesc acest minunat sos alături de risotto, bruschette, sau ca dressing pentru salate. O minune!

Ingrediente:

⦁ 3 linguri ulei de măsline (75ml)
⦁ 25g frunze de busuioc
⦁ 1 cățel de usturoi
⦁ 1 lingură muguri de pin (10g)
⦁ 1 lingură drojdie inactivă (10g)
⦁ 1/4 lingurițe sare

 

Mod de preparare:

 

  • Spălarea busuiocului. Am spălat frunzele de busuioc și le-am uscat cu ajutorul unor prosoape de hârtie.
  • Usturoi. Am decojit cățelul de usturoi. L-am așezat în mojar, am adăugat sarea și l-am sfărâmat cu ajutorul pistilului prin mișcări de apăsare până când l-am transformat într-o pastă.
  • Busuioc. Am adăugat 1/4 din cantitatea de busuioc. Prin mișcări de apăsare atât sus jos, cât și stânga dreapta, am zdorbit frunzele. Am adăugat încă o pătrime din frunze, continuând procesul de zdrobire.
  • Ulei de măsline. Am adăugat uleiul de măsline în fir subțire, având grijă să învârt pistilul în mojar.
  • Mugurii de pin. Am adăugat mugurii de pin și i-am sfărâmat și pe ei.
  • Drojdia inactivă. Am adăugat drojdia inactivă și am continuat să amestec cu pistilul până am incorporat-o în sos.
  • Servire & resturi alimentare. Am servit sosul alături de niște penne integrale. Resturile se depozitează într-un borcan închis ermetic și se refrigerează.

Notă

1. Busuiocul se poate înlocui cu frunze de pătrunjel, coriandru, rucola, spanac sau cepșoară. Varza kale sau sparanghelul blanșate ar putea fi două alternative la fel de bune.
2. Deși rețeta autentică include muguri de pin, aceștia pot fi costisitori. Alternative mai economice ar fi: nucile, migdalele, alunele de pădure, arahidele, semințele de dovleac, semințele de floarea soarelui sau susanul. De asemenea se pot utiliza și nucile pecan, fisticul sau nucile de macadamia.
3. Surse de inspirație:
ricette.giallozafferano.it 

www.vegolosi.it

www.ilfattoalimentare.it

 

Pasta e Fagioli – tocană de fasole cu paste (vegan /de post)



Acest preparat de inspirație italiană este savuros și deosebit de ușor de pregătit. Practic, vorbim despre niște paste mărunte fierte într-o supă de roșii aromatizată cu busuioc, în supa cu pricina fierbând o sumedenie de legume, de la boabe onctuoase de fasole, la ceapă, țelină și morcov. Cu un pic de organizare, toată filozofia nu ia mai mult de 40 de minute, iar nivelul de dificulate este ușor înspre banal. Aromele legumelor mai sus menționate se împletesc într-o simfonie de gust, rezultând astfel un preparat absolut delicios, consistent și sățios. Dacă ar fi să încadrez acest preparat într-o categorie, l-aș situa undeva între supă și tocană; o supă mai densă sau o tocăniță mai lichidă. Eu o prefer mai densă, dar dacă-ți surâde mai degrabă idea unei supe, nu trebuie decât să mărești cantitatea de lichid. Simplu de tot și bun rău!

Ingrediente (pentru 6 porții):

  • 2 linguri ulei de măsline
  • 2 cepe de dimensiune medie (200g după tocare)
  • 2 morcovi mari (200g după tocare)
  • 3 tije de apio (150g după tocare)
  • 4 căței de usturoi
  • 10 frunze de busuioc
  • 2 frunze de dafin
  • 1 conservă de roșii
  • 5 căni de supă de legume (1,25l)
  • 500g fasole albă fiartă (2 conserve)
  • 1 cană paste mărunte uscate (120g)
  • sare și piper după gust

Mod de preparare:

  1. Supa. Am pus supa de legume la fiert. Dacă supa e la temperatura camerei, i-ar lua mai mult timp preparatului să ajungă la punctul de fierbere.
  2. Legumele. Am curățat ceapa, morcovul și cățeii de usturoi. Am tocat ceapa, morcovul și țelina. Am tocat fin usturoiul și busuiocul.
  3. Călirea legumelor. Am încălzit uleiul de măsline într-o oală de dimensiune medie. Am adăugat ceapa și am sotat-o la foc mediu până când a devenit translucidă (vreo 3 minute). Am adăugat usturoiul și l-am sotat timp de 1 minut. Am adăugat morcovul și apio și am continuat să le călesc timp de alte 3 minute.
  4. Lichidul. Am adăugat busuiocul tocat și frunzele de dafin. Am adăugat roșiile din conservă, după care am adăugat 5 căni de supă fierbinte. Am acoperit oala cu un capac și am adus amestecul la punctul de fierbere. Am redus focul și am continuat fierberea legumelor la foc mediu timp de 15 minute. După ce s-au scurs cele 15 minute, am adăugat fasolea și am fiert preparatul pentru alte 10 minute.
  5. Pastele. La final am adaugat pastele și am mai ținut preparatul pe foc până când pastele s-au înmuiat (cam 10 minute). Am asezonat cu sare și piper și am servit preparatul în boluri mari.

Sursa de inspirație: www.themostlyvegan.com

Salată de quinoa cu morcov, migdale și merișoare (vegan / de post)

Îmi plouă-n gură numai când mă gândesc la salata aceasta, la gustul ei minunat, la culorile ei primăvăratice, la texturile ei contrastante. Fără îndoială, e cea mai bună salată pe care am încercat-o vreodată, nu-i numai aspectuoasă, ci și deosebit de gustoasă. Se întâmplă niște treburi tare interesante în farfuria aceasta cu salată, aroma discretă de nucă a semințelor de quinoa e amplificată de fulgii rumeni de migdale, iar gustul proaspăt al morcovului se potrivește ca o mănușă cu dulceața merișoarelor. Un adevărat festin!

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 100g semințe de quinoa (1/2 cană)
  • 120ml apă (1 cană)
  • 1 morcov mediu (50g)
  • 20g fulgi de migdale
  • 40g merișoare confiate
  • 2 fire de ceapă verde
  • 1 lingură de pătrunjel tocat
  • 2 linguri suc de lămâie
  • 2 linguri ulei cu gust neutru (floarea-soarelui, rapiță)
  • sare și piper după gust

Mod de preparare:

  1. Quinoa. Am așezat quinoa într-o sită și am spălat-o sub jet de apă timp de un minut, după care am scurs-o. Am așezat-o într-o oală de sosuri, am adăugat apa și un sfert de linguriță de sare și am pus-o la fiert la foc mare, neacoperită. Când apa a început să fiarbă, am acoperit oala cu un capac și am redus focul la minimum. Am lăsat să fiarbă timp de 15 minute, după care am stins focul și am mai lăsat oala acoperită pe aragaz (cu focul stins) încă 5 minute. După cele 5 minute am afânat quinoa cu ajutorul unei furculițe.
  2. Migdale. Între timp am luat o tigaie și am rumenit în ea fulgii de migdale la foc mediu, având însă grijă să nu se ardă.
  3. Morcov, ceapă, merișoare, pătrunjel. Am curățat morcovul cu ajutorul unui peeler de legume, după care l-am dat pe răzătoare. Am luat firele de ceapă verde și le-am tocat rondele. Am înjumătățit merișoarele. Am spălat pătrunjelul, l-am uscat cu ajuorul unui prosop de hârtie, după care l-am tocat fin.
  4. Dressing și asamblare. Pentru a forma dressingul, am luat un bol și am amestecat zeama de lămâie cu uleiul și pătrunjelul tocat. Am luat un bol încăpător și am așezat în el quinoa afânată. Peste ea am adăugat morcovul, ceapa verde, merișoarele și migdalele. Deasupra am turnat dressingul, am amestecat și am asezonat cu sare și piper.
  5. Resturi alimentare. În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.
    Sursa de inspirație: www.bettycrocker.com

Lachha paratha – lipii indiene în straturi (vegan / de post)

 

Lachha paratha este o lipie indiană formată dintr-o mulțime de straturi crocante suprapuse. Această lipie are un gust formidabil și se prepară dintr-o mână de ingrediente accesibile. Nu ingredientele îi dau caracterul ei aparte, ci tehnica din spatele ei. Astfel că se frământă un aluat din făină, apă, ulei, un strop de sare și unul de zahăr, se lasă la odihnit și se împarte în 6 mingi care se întind cu sucitorul până rezultă un disc subțire de tot. Magia d-abia acum începe; discul acesta de aluat se unge cu ulei și se pudrează cu făină, după care se pliază sub forma unui evantai. Evantaiul se rulează sub forma unui melc, iar melcul se întinde formând astfel lipia noastră. Pașii amintiți anterior nu fac nimic altceva decât să creeze o multitudine de straturi crocante și sfărâmicioase. Comparativ cu o lipie clasică, prepararea lipiei în straturi e mai migăloasă, dar rezultatul este unul absolut uimitor, atât din punct de vedere gustativ, cât și vizual, ba chiar și auditiv.

 

Ingrediente (pentru 6 – 8 lipii):

  • 280g făină integrală (2 căni) * + 70g făină integrală pentru întins (1/2 cană)
  • 75ml ulei de măsline (5 linguri) **
  • aproximativ 140ml apă „ca de pâine” (38 – 40°C)***
  • 5g sare (1 linguriță)
  • 5g zahăr granulat (1 linguriță)

* Eu am folosit făină integrală. Se poate folosi atât făină albă tip 650, cât și un amestec de 1:1 de făină albă și făină integrală.

** În aluat se adaugă o lingură de ulei, celelalte 4 linguri se folosesc la unsul lipiilor

*** Cantitatea de apă variază în funcție de făină. Apa se adaugă treptat, până când se formează un aluat moale care nu se lipește de pereții bolului. La 280g făină integrală eu folosesc cam 140ml apă.

Mod de preparare:

  1. Într-un bol încăpător am cernut 280g de făină împreună cu sarea. Am adăugat zahărul și o lingură de ulei de măsline. Am adăugat vreo 2 linguri de apă, după care am început să amestec cu degetele. Am continuat să adăug apa puțin câte puțin, frământând încontinuu, până când am obținut un aluat moale, suplu și elastic, dar care nu se lipea de pereții bolului.
  2. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru pudrată cu făină și l-am frământat timp de 2 minute, după care l-am pus înapoi în bol, l-am acoperit cu un prosop umed și l-am lăsat să se relaxeze pentru 30 de minute.
  3. După 30 de minute l-am frământat din nou și l-am împărțit în 6 triunghiuri, cărora le-am dat ulterior o formă sferică.
  4. Am luat o minge de aluat (pe restul le-am acoperit cu același prosop umed), am pudrat-o generos cu făină și am întins-o cu sucitorul până când a ajuns la grosimea de vreo 2 mm.
  5. Am uns-o cu ulei de măsline și am pudrat-o cu făină. Am apucat-o de un capăt și am început să o pliez sub forma unui evantai, în pliuri late de 2cm.
  6. Am luat evantaiul de un capăt și am început să îl rulez sub forma unui melc, introducând capătul liber sub melc.
  7. Am pudrat melcul cu făină și l-am întins cu sucitorul până a ajuns la grosimea de 3-4mm.
  8. Am încins o tigaie la foc mic – mediu. Am așezat prima lipie în tigaie și am copt-o până când au început să apare bule de aer la suprafață. Am uns-o cu ulei pe partea de deasupra (pe partea crudă), am întors-o pe cealaltă parte, am uns-o și pe partea aceasta (adică partea coaptă) și am continuat să o mai țin pe foc până când a început să se rumenească. Am reîntors-o pe prima parte, am ținut-o pe foc până când s-a rumenit, după care am întors-o și am rumenit-o uniform și pe ce-a de-a doua parte.
  9. Am procedat la fel și cu celelate lipii. În timp ce o lipie e în tigaie, eu o întind și o rulez pe următoarea (pentru a economisi timp). Ele ies crocante și sfărâmicioase. Câteodată așez lipiile sub un prosop pe măsură ce le coc. Acoperirea lipiilor fierbinți le înmoie și le face mai flexibile.
  10. Lipiile se pot savura ca atare, sau se pot consuma alături de curry, chutney sau diverse paste de legume.

Salată de farro cu ciuperci și ceapă murată (vegan / de post)

Farro (alacul sau grâul emmer) este o cereală din familia gramineelor care se cultivă încă din antichitate. Are o consistență ușor cauciucată și o aromă subtilă de nuci. Farro este o excelentă sursă de fibre, proteine, complex vit B și microelemente (magneziu, fier și zinc).

Se prepară la fel ca pastele făinoase, mai precis se fierbe în apă cu sare, timpul de gătire variind între 25 și 45 de minute. Astăzi l-am servit sub forma unei salate absolut divine, poate cea mai bună salată pe care am gustat-o în ultima perioadă, dacă nu vreodată. O salată de farro cu ciuperci și ceapă murată, o salată plină de gust, culoare și texturi contrastante. Până când farro fierbea domol în oală, am feliat  o ceapă roșie și am murat-o într-o soluție de apă cu zahăr brun și oțet de mere. În soluția aceasta am feliat și o sfeclă mititică, aceasta oferindu-i panglicilor de ceapă o culoare roz-zmeură aproape hipnotică. După ce am pus ceapa la murat, am rumenit niște ciuperci champignon în ulei de măsline asezonat cu chili, iar la final le-am înmiresmat cu usturoi tocat fin și cimbru proaspăt! O minune, nu alta!

Ingrediente (pentru 2 porții):

  • 150g farro uscat
  • 250g ciuperci champignon
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 lingură zeamă de lămâie
  • 1/8 linguriță pudră de chili
  • 1 linguriță cimbru proaspăt (tocat)
  • 2 căței de usturoi
  • 1 ceapă roșie de dimensiune medie
  • 1/2 cană de apă (120ml)
  • 2 linguri zahăr brun
  • 2 linguri oțet de mere
  • 1 sfleclă roșie de dimensiune mică

Mod de preparare:

  1. Am umplut o oală de sosuri cu apă, am acoperit-o și am pus-o la fiert. Când apa a început să clocotească, am adăugat 1 lingură de sare. Am adăugat farro, am redus focul la minimum și l-am fiert până când s-a înmuiat, păstrându-și totuși consistența cauciucată (al meu a fost gata în 20 de minute).
  2. Între timp am decojit sfecla cu un peeler de legume și am tăiat-o în felii subțiri, după care am așezat-o într-o oală mică. Am decojit ceapa, am înjumătățit-o, după care am felit-o subțire. Am așezat feliile de ceapă peste sfeclă, după care am adăugat o jumătate de cană de apă, cele 2 linguri de zahăr și cele 2 linguri de oțet. Am pus oala pe foc și am așteptat ca lichidul să dea în clocot, după care am redus focul la minimum și am mai lăsat oala la fiert pentru 1 minut. După un minut am lăsat oala deoparte, pentru ca ceapa să se marineze.
  3. Între timp am curățat ciupercile cu un burete de vase curat, le-am îndepărtat piciorușele și am înjumătățit pălărioarele. Am luat o tigaie, am adăugat o lingură de ulei de măsline și pudra de chili și am pus tigaia la încins la foc mediu-mare. Am sotat ciupercile (pălărioarele împreună cu piciorușele) până când lichidul s-a evaporat și ele s-au rumenit frumos. Am adăugat usturoiul și cimbrul tocat, am amestecat încontinuu timp de 1 minut, după care am deglasat tigaia cu 1 lingură de suc de lămâie.
  4. Am strecurat farro, l-am clătit cu apă rece, după care l-am lăsat în sită pentru ca apa să se elimine.
  5. Am strecurat ceapa cu ajutorul unei site, după care am eliminat bucățile de sfeclă.
  6. Am amestecat farro cu ciupercile sotate, am adăugat 1 lingură de ulei de măsline și am asezonat cu sare. Am așezat salata în farfurii și am garnisit-o cu ceapa murată.
  7. În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.



Sursa de inspirație: www.cookieandkate.com

Biscuiți shortbread cu lavandă (vegan / de post)

Când mă gândesc la gustarea ideală, îmi imaginez o cană mare de ceai fierbinte însoțită de biscuiți proaspăt scoși din cuptor. Iubesc biscuiții, indifererent de formă, aromă sau culoare, așa că m-am îndrăgostit de aceste dreptunghiuri parfumate încă de la prima înghițitură. Biscuiții shortbread sunt originari din Scoția și în compoziția lor intră o parte de zahăr, două părți de unt și trei părți de făină. Eu am respectat proporțiile dar am înlocuit untul cu margarină, adaptând astfel rețeta pentru perioada postului. Acești biscuiți sunt atât de fragezi încât pur și simplu se topesc în gură, iar aroma lavandei te învăluie cu fiecare înghițitură.

Biscuiții cu lavandă sunt pe cât de savuroși, pe atât de ușor de făcut. Aluatul se modelează în forma unui baton, se refrigerează și se taie în dreptunghiuri, așa că n-ai nevoie de forme speciale pentru tăiat biscuiți. E fascinant cum câteva ingrediente banale reușesc să se transformă în ceva sublim.

Ingrediente (pentru 20 de biscuiți):

  • 115g margarină / grăsime tartinabilă vegană (unt vegan) / ulei de cocos în stare solidă –  la temperatura camerei
  • 130g făină albă tip 000
  • 30g zahăr pudră
  • 1/2 linguriță extract de vanilie
  • 1/2 linguriță flori de lavandă tocate
  • un praf de sare



Mod de preparare:

  1. Am preincalzit cuptorul la 180C / 350F (treapta 4).
  2. Am așezat grăsimea (margarina, în cazul meu) într-un bol încăpător și am aerat-o cu ajutorul unui mixer timp de vreo 15 secunde. Am cernut zahărul pudră și l-am adăugat peste grăsime. Am mixat cele 2 ingrediente până la omogenizare.
  3. Am adăugat sarea, vanilia și florile uscate de lavandă (pe care le-am tocat fin în prealabil). Am amestecat până la omogenizare.
  4. Am adăugat făina cernută și am continuat să mixez până când amestecul avea aspectul de nisip umed. Am lăsat mixerul deoparte și am început să frământ cu degetele până când amestecul sfărâmicios s-a compactat, devenind o cocă.
  5. Am modelat aluatul într-un baton și l-am așezat între 2 dreptunghiuri de folie de prospețime. Am continuat să modelez batonul, apăsând ușor de sus în jos, până când acesta a devenit un paralelipiped. L-am introdus în congelator timp de 15 minute.
  6. După 15 minute l-am dezvelit și l-am împărțit în 20 de felii subțiri de vreo 4-5mm. Eu inițial crestez tot aluatul, după care tai feliile propriu-zise.
  7. Am așezat biscuiții pe o tavă tapetată cu hârtie pergamentată și am refrigerat tava timp de 10 minute. Această etapă permite biscuiților să-și păstreze forma în timpul coacerii.
  8. Am intodus tava în cuptorul preîncălzit și am copt biscuiții până când au devenit aurii la bază (13-14 minute).
  9. I-am așezat pe un grătar pentru a se răci, după care i-am depozitat într-un borcan închis ermetic.




Salată de broccoli (vegan / de post)

 

Fac parte din categoria celor care iubesc broccoliul. Îmi place gustul lui, îmi place textura lui, îmi place versatilitatea lui. Una dintre cele mai simple si, totodată, gustoase rețete cu broccoli e această salată fină și catifelată. E o salată cremoasă, numai bună de întins pe pâine și savurat pe nerăsuflate. E o salată consistentă, aromată, de un verde aproape hipnotic.

Acest preparat e o metodă minunată de a nu risipi tulpina broccoliului. Aceasta se curăță și se fierbe împreună cu inflorescențele. Pe lângă toate acestea, salata noastră delicioasă nu are ingrediente de origine animale, ceea ce o face perfectă în perioada postului.

Ingrediente (pentru 6 porții):

  • 500g broccoli
  • 1/2 avocado copt
  • 2 linguri drojdie inactivă (sau drojdie nutritivă)
  • 1 cățel de usturoi
  • 1 linguriță chives tocat (cepșoară sau ceapa ciorii)
  • 1 lingură suc de lămâie
  • 1/8 linguriță pudră de chili
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Am umplut cu apă o oală pentru sosuri, am acoperit oala cu un capac și am pus apa la fiert.
  2. Am spălat broccoliul. Cu un peeler de legume am curățat tulpina de partea fibroasă (poză). Am împărțit inflorescența în buchețele iar tulpina am tăiat-o în bucățele (poză).
  3. Când apa a început să fiarbă am adăugat 1 lingură de sare. Am adăugat broccoliul și l-am fiert timp de 8 minute (timpul de gătire depinde de dimensiunea bucăților, ele sunt fierte atunci când tulpina se înmoaie, fără să-și piardă forma). Între timp am pregătit un vas cu apă rece în care am adăugat vreo 10 cuburi de gheață. După cele 8 minute am strecurat broccoliul și l-am așezat rapid în bolul cu apă foarte rece. După 2 minute l-am strecurat și l-am refrigerat pentru 20 de minute.
  4. După 20 de minute l-am așezat în vasul unui robot de bucătărie și am mixat până când am obținut o cremă densă.
  5. Am adăugat restul ingredientelor (avocado, drojdie inactivă, usturoi, chives, suc de lămâie, chili și sare) și am mixat până la omogenizare. Am așezat salata într-un bol și am refrigerat-o până în momentul servirii.

Tortilla – lipie mexicană (vegan / de post)


Nu țin minte când am cumpărat ultima oară lipii din comerț. Întotdeuna le pregătesc în casă. Sunt ușor de preparat, au un gust incredibil și sunt și foarte economice. Eu folosesc de regulă ulei de măsline atunci când prepar tortilla pentru că îmi place tare mult aroma pe care le-o oferă, dar la fel de bine funcționeză și uleiul de floare-soarelui.

Tortilla este o lipie cu specific mexican și se prepară din făină de grâu sau porumb (mălai), apă și grăsime. Aluatul se întinde cu sucitorul, se prăjește în tigaie, după care se acoperă cu un șervet, în felul acesta rezultând niște lipii subțiri și fragede. Aceste lipii se pot consuma ca atare sau se pot folosi ca baze pentru alte preparate, cum ar fi tacos, burrito sau quesadilla.
Continuă să citești Tortilla – lipie mexicană (vegan / de post)

Oțet infuzat cu fructe de cătină

 

Fructele de cătină, acele mici nestemate de un portocaliu hipnotic, aduc o vastă paletă de beneficii oraganismului. Cătina este o sursă excelentă de vitamine (A, C, K, complex B), conține minerale, oligoelemente, aminoacizi și acizi grași polinesaturați, având efecte antibiotice, imunostimulatorii și antiinflamatorii.

În sezon, metodele mele preferate de a o introduce în dietă sunt smoothie-urile sau tartele cu mere și cătină. Dar pentru a mă bucura de proprietățile ei o perioadă îndelungată, o conserv în oțet (în general folosesc oțet de mere), pe care îl folosesc la asezonarea diverselor preparate, de la simple salate, la hummus, paste sau tocănițe de legume. În felul acesta mă  bucur atât de aroma minunată a cătinei, cât și de beneficiile ei.

Ingrediente:

  • oțet de mere 5%
  • 100 – 150g fructe de cătină

Mod de preparare:

  1. Am selectat boabele sănătoase de cătină. Le-am așezat într-un bol mare și le-am splălat în 3 – 4 ape. Le-am așezat într-o strecurătoare și am lăsat apa să se scurgă natural.
  2. Le-am așezat pe o farfurie tapetată cu un șervet și le-am lăsat la zvântat pentru 2 – 3 ore.
  3. Am preîncălzit cuptorul 180C / 350F (treapta 4). După ce boabele de cătină erau uscate, am sterilizat un borcan 750de ml.
  4. Eu am avut un borcan cu închidere ermetică și garnitură de cauciuc, așa că am îndepărtat garnitura borcanului. Am spălat foarte bine atât borcanul cât și garnitura cu apă și detergent, după care l-am așezat (încă umed) pe o tavă și l-am introdus în cuptorul preîncălzit timp de 15 minute.
  5. După 15 minute am scos borcanul din cuptor și l-am lăsat deoparte să se răcească.
  6. Am luat o oală de sosuri și am umplut-o cu vreo 2 degete de apă. Când apa a început să fiarbă, am adăugat garnitura de cauciuc, am redus focul la minimum și am fiert-o timp de 1 minut. După 1 minut am scos garnitura și am așezat-o pe un șervet.
  7. I-am reatașat garnitura borcanului și am așezat cătina în el.
  8. Am turnat oțetul într-o oală de sosuri și l-am adus până în punctul de fierbere, după care l-am lăsat să se tempereze pentru 5 minute. Am turnat oțetul peste cătină și am închis borcanul.
  9. L-am depozitat în cămară și l-am lăsat la infuzat timp de 3 – 4 săptămâni.Sursa de inspirație: www.seabuckthorninsider.com