Etichetă: ulei de măsline

Rulouri de lipie cu hummus și ardei copt (vegan / de post)

Lipie de casă umplută cu o pastă cremoasă de năut și felii de ardei gras copt, o gustare pe cât de aspectuoasă, pe atât de gustoasă. Nu-i zi de sărbătoare să nu așez pe platoul cu aperitive felii de ruladă cu hummus și ardei, nu din alte motive decât că se prepară deosebit de simplu și sunt primele care se evaporă de pe platoul mai sus menționat. O gustare simplă, rapidă, nutritivă și absolut delicioasă!

Ingrediente (pentru 2 rulade):

  • 2 lipii mexicane (tortilla)
  • 1 ardei roșu
  • 1 lingură de chives (ceapa ciorii) tocat

pentru hummus:

  • 1 conservă de năut (400g)
  • 1 lingură tahini (15g) – preparat după rețeta aceasta
  • 2 linguri suc de lămâie (30ml)
  • 3 linguri ulei de măsline (45ml)
  • 1 – 2 linguri apă (15-30ml)
  • ¼ linguriță chimion (chimion, nu chimen – sunt două condimente diferite; în lb. engleză: chimion = cumin, chimen = caraway)
  • 1/8 linguriță fulgi de chili
  • 1 cățel de usturoi
  • sare după gust



Mod de preparare:

  1. Ardeiul gras. Am lust un disc de metal și l-am așezat pe ochiul cel mare aragazului. Am așezat ardeiul și l-am copt pe toate părțile, având grijă să îl înnegresc uniform. L-am așezat într-o oală mică de sosuri și l-am acoperit cu un capac pentru a face condens (în felul acesta fiindu-mi mult mai ușor să-l curăț). După 10 minute am decojit ardeiul, i-am înlăturat cotorul și semințele, l-am clătit și l-am uscat cu un prosop de hârtie, după care l-am tăiat în fâsii late de 1 deget.
  2. Hummus. Am strecurat boabele de năut cu ajutorul unei strecurătoare, după care le-am clătit sub jetul de apă. Am luat câte 8 – 10 boabe și le-am frecat între palme pentru a le înlătura cojile – pasul acesta este opțional, dar contribuie la obținerea unui hummus mai cremos.
  3. Am așezat pasta de susan (tahini) și sucul de lămâie în vasul robotului de bucătărie și am mixat până când am obținut o emulsie.
  4. Cu robotul pornit, am turnat prima lingură de ulei și am mixat. Am procedat la fel și cu celelalte 2 linguri. În acest moment amestecul avea consistența unei maioneze.
  5. Am adăugat năutul decorticat și am mixat timp de un minut, până când a rezultat o pastă neomogenă.
  6. Am adăugat condimentele (chimion, fulgi de chili și sare). Am mixat hummusul, adăugând apă până când am ajuns la consistența dorită.
  7. Asamblarea lipiei. Am luat cele 2 lipii și le-am așezat pe fiecare pe câte un pătrat de hârtie de copt (pentru a-mi fi mai ușor la rulare). Am împărțit hummusul obținut între cele 2 lipii. Am luat prima lipie și i-am distribuit uniform hummusul pe suprafața sa. Pe o margine a lipiei am așezat jumătate dintre feliile de ardei și le-am garnisit cu o jumătate de lingură de chives tocat.
  8. Rularea lipiei. Pornind dinspre partea cu ardeii copți și folosindu-mă de hârtia de copt, am început să rulez lipia cât mai strâns. Am procedat la fel și cu cea de-a doua lipie, după care le-am învelit pe fiecare în câte un pătrat de hârtie de copt. Am refrigerat ruladele pentru 1 oră înainte de a le tăia.
  9. Servire și resturi alimentare. Am feliat rulada și am servit-o. În cazul în care rămân resturi de ruladă, acestea se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, învelite în folie de prospețime.

Tapenade – pastă de măsline (vegan / de post)

Cremoasă și aromată, această pastă tartinabilă de măsline e răspunsul atunci când tânjesc după ceva bun de tot și cam tot atât de simplu. E un preparat versatil, numai bun de întins pe o felie de pâine, rulat într-o lipie sau servit alături de fel de fel de legume crude. Precum bine am precizat mai sus, crema aceasta este deosebit de simplu de preparat. Se începe prin strivirea măslinelor cu ajutorul unui cuțit de bucătărie, se continuă cu îndepărtarea sâmburilor, iar mai apoi cu mixarea bucăților de măsline cu ajutorul unui blender, alături de câteva linguri de ulei de măsline. La final se asezonează preparatul cu usturoi, capere și un strop de sare și se savurează pe nerăsuflate, încingând câte un colț de pâine direct în bol.

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 300g măsline cu sâmburi (eu am folosit 200g măsline negre și 100g măsline Kalamata)
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 2 linguri capere stoarse de oțet
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Îndepărtarea sâmburilor. Pentru acest pas mă folosesc de un fund de lemn și de un cuțit. Iau fiecare măslină și o apăs cu latul cuțitului pentru a o turti. După ce presez toate măslinele, le îndepărtez fiecăreia sâmburele cu ajutorul degetelor.
  2. Zvântarea măslinelor. Așez bucățile de măsline pe un șervet de bucătărie și le acopăr cu un alt prosop de hârtie. Le presez ușor cu degetele pentru a elimina excesul de lichid.
  3. Mixarea măslinelor. Așez măslinele în vasul unui blender și le macin, adăugând câte o linguriță de ulei de măsline până când ajung la o consistență cremoasă, dar neomogenă.
  4. Asezonarea. Decojesc cățelul de usturoi și îl zdrobesc în mojar cu un strop de sare. Adaug caperele și le zdrobesc și pe ele până obțin o pasta omogenă.
  5. Servire & resturi alimentare. Adaug pasta din mojar peste crema de măsline și mai pulsez de câteva ori pentru a mă asigura că am obținut o pastă omogenă. O servesc cu felii de pâine de casă, garnisită cu felii de legume crude (ceapă, ardei, castraveți, roșii uscate). În cazul în care rămân resturi de pastă de măsline, acestea se păstrează foarte bine 3 – 4 zile în frigider, acoperite cu folie de prospețime.

Chifle pentru burger (vegan / de post)


Mi-ar fi imposibil să descriu în cuvinte cât de bune sunt chiflele acestea. Din punctul meu de vedere sunt chiflele perfecte; au un gust nemaipomenit, un miros rupt din basme, o coajă moale și aromată și un miez incredibil de elastic. N-oi fi eu vreo mare devoratoare de pâine, dar ori de câte ori le prepar, nu mă pot opri din mâncat. Atât sunt de bune încât mi-e greu să cred că există vreo persoană care s-ar putea opri după prima chiflă. Sunt pur și simplu demențiale. Și-ți mai spun un mic secret: sunt de post. Over and out.



Ingrediente (pentru 20 de chifle):

  • 450g făină alba tip 650 + alte 50g pentru frământat
  • 120ml apă
  • 120ml lapte vegetal (eu am folosit lapte de migdale)
  • 2 linguri zahăr brun
  • 2 linguri ulei de măsline
  • 1 plic de drojdie uscată
  • 1 linguriță și jumătate de sare
  • înlocuitor de ou* : 1 ligură de semințe de in sfărâmate + 3 linguri apă

pentru decorarea chiflelor:

  • 2 linguri lapte vegetal
  • ½ linguriță zahăr brun
  • 2linguri semințe de susan

Mod de prepapare:

  1. Prepararea înlocuitorului de ou. Am așezat 1 lingură de semințe de in în mojar și le-am sfărâmat energic cu ajutorul unui pistil. Am așezat pudra astfel obținută într-o ceașcă și am acoperit-o cu 3 linguri de apă. Am lăsat amestecul deoparte timp de 5 minute. După ce s-au scurs cele 5 minute, am observat că amestecul devenise gelatinos.
  2. Activarea drojdiei. Într-o cratiță mica am încălzit apa și laptele de migdale până au ajuns la 36 – 38°C. Am adăugat zahărul și drojdia și am lăsat oala deoparte pentru 5 minute. După cele 5 minute, drojdia se activase și amestecul era foarte spumos la suprafață.
  3. Cernerea făinii. Într-un bol încăpător am cernut făina. Am făcut o adâncitură în mijlocul făinii și am adăugat lichidul din bol (apa + lapte + zahărul + drojdia). Am adăugat uleiul și semințele de in hidratate și am amestecat cu o furculiță.
  4. Sarea. În acest moment am adăugat sarea, după care am continuat să amestec cu mâinie până am format o bilă lipicioasă de aluat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferează cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine.
  5. Frământare. Am mutat aluatul lipicios pe blatul de lucru pudrat cu 1/2 de lingură de făină și am început să-l frământ energic. Aluatul se lipea de blatul de lucru, așa că m-am folosit de o racletă pentru aluat pentru a-l dezlipi. De fiecare dată când mi se părea că aluatul se lipește prea tare de mâini, îl pudram cu făina rămasă. Am continuat să îl frământ până când a devenit suplu și elastic.
  6. Dospirea aluatului. Am uns bolul cu 1 linguriță de ulei și am așezat aluatul în bol. Am acoperit bolul cu folie de prospețime peste care am așezat un prosop curat. Am așezat aluatul la dospit într-un loc cald până și-a dublat volumul (aproximativ o oră).
  7. Modelare. Am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6). Cu ajutorul racletei am împărțit aluatul în 20 bucăți (pentru un plus de siguranță bucățile de aluat se pot cântări). Am luat o bucată de aluat și i-am dat o formă sferică.
  8. Dospirea chiflelor. Am așezat chiflele pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și le-am mai lăsat vreo 30 minute la dospit, acoperite cu același prosop.
  9. Decor. Am amestecat cele 2 linguri de lapte cu zahărul rămas și am încălzit amestecul. Am uns fiecare chiflă cu lichidul călduț, după care am decorat fiecare chiflă cu semințe de susan negru.
  10. Coacere. După cele 30 minute le-am copt în partea din mijloc a cuptorului timp de vreo 20 minute, atât cât să se rumenească uniform și să înmiresmeze toată bucătăria. Le-am scos din cuptor, le-am așezat pe un suport de sârmă și le-am lăsat să se răcească înainte de a le servi.



Notă:

  1. Pentru a obține miezul acela elastic specific pâinii care are în componență ou, în această rețetă am înlocuit oul cu semințe de in. Pentru a obține echivalentul unui ou am sfărâmat 1lingură de semințe de in și le-am amestecat cu 3 linguri de apă.  

Sursa de inspirație: www.thehealthyfamilyandhome.com



Paste cu sos cremos de ardei copți (vegan / de post)

Cremoase, aromate și picante, aceste paste cu sos catifelat de ardei copt sunt alegerea perfectă atunci când timpul nu mi-e prieten. Cu un pic de organizare, treaba-i gata în nici jumătate de ceas. Cât timp fierbe apa pentru paste, coc ardeii, cât timp fierb pastele, prepar sosul. Pipele rigate, acele paste cilindrice curbate, se împacă de minune cu sosul meu cremos. Odată amestecate cu sosul, acestea îl captează în interiorul lor, așa că mă bucur de sosul acela fin și onctuos la fiecare înghițitură. O nebunie curată, ce să mai…

 

Ingrediente (pentru 4 porții):

pentru sos:

  • 2 ardei grași roșii (2 X 130g)
  • 360ml lapte de migdale
  • 1 ceapă roșie (100g)
  • 4 căței de usturoi
  • 3 linguri de drojdie inactivă (25g)
  • 1 ½ lingură amidon (15g)
  • 3 linguri ulei de măsline (45ml)
  • 1 ardei iute “ochi de pasăre” uscat (sau 1/2 de ardei pentru o iuțeală mai discretă)
  • sare și piper după gust

 

pentru servire:

  • 350g paste pipe rigate
  • frunze de busuioc proaspăt
  • drojdie inactivă

 

Mod de preparare:

  1. Paste. Am luat o oală medie și am umplut-o cu 2l de apă. Am acoperit-o cu un capac și am așteptat să fiarbă apa. Când apa a început să clocotească am adăugat 1 lingură de sare și pastele. Am fiert pastele conform instrucțiunilor de pe ambalaj.
  2. Coacerea ardeilor. În timp ce pastele fierbeau m-am ocupat de ardei. Am lust un disc de metal și l-am așezat pe ochiul cel mare aragazului. Am așezat ardeiul și l-am copt pe toate părțile, având grijă să îl înnegresc uniform. L-am așezat într-o oală mică de sosuri și l-am acoperit cu un capac pentru a face condens (în felul acesta fiindu-mi mult mai ușor să-l curăț). Am procedat exact la fel cu cel de-al doilea ardei.
  3. Decojirea ardeilor. Am decojit amândoi ardeii, le-am înlăturat cotorul și semințele, i-am clătit și i-am uscat cu un prosop de hârtie.
  4. Ceapa și usturoiul. Am decojit ceapa și am tăiat-o rondele. Am decojit usturoiul.
  5. Prepararea sosului. În vasul unui blender am mixat laptele împreună cu ceapa, usturoiul și ardeiul iute. Am adăugat ardeii copți, uleiul de măsline, amidonul și fulgii de drojdie inactivă.
  6. Fierberea sosului. Am turnat sosul într-o oală și l-am fiert la foc mic-mediu până când s-a îngroșat (vreo 7 minute).
  7. Asamblare & servire. Am turnat sosul peste pastele fierte și scurse, după care am amestecat energic. Am servit pastele cu sos de ardei copt în boluri; am presărat fulgi de drojdie inactivă și panglici de busuioc.

Sursa de inspirație: www.minimalistbaker.com


 

Salată de quinoa cu rucola și ardei (vegan / de post)

Iubesc rucola, iubesc quinoa, așa că era imposibil să nu mă îndrăgostesc de o salată în care vedetele sunt taman ingredientele mai sus menționate. Când mai adaugi în ecuație cuburi de ardei gras, ceapă, semințe de pin și un dressing citric dulce-acrișor, obții un preparat de zile mari. Mai iubesc această salată pentru că are un gust absolut minunat și o cromatică fabuloasă. E consistentă, nutritivă, rapidă și foarte ușor de preparat. Pur și simplu divină!

Ingrediente (pentru 2 porții):
⦁ 100g quinoa (1/2 cană) – eu am folosit quinoa tricoloră
⦁ 240ml apă (1 cană)
⦁ 40g rucola
⦁ 1/2 ardei gras (100g)
⦁ 1/2 ceapă roșie (30g)
⦁ 1 lingură semințe de pin (10g)
⦁ 2 linguri de oțet de mere
⦁ 1 lingură ulei de măsline
⦁ 1 lingură sirop de arțar (sau mai mult, în fucție de aciditatea citricelor)
⦁ sucul și coaja unei portocale de dimensiune mică, preferabil bio (aprox. 60ml sau 4 linguri)
⦁ sucul și coaja unei jumătăți de lime, preferabil bio (prox. 15ml sau 1 lingură)
⦁ sare și piper după gust

Mod de preparare:

1. Quinoa. Am așezat quinoa într-o sită și am spălat-o sub jet de apă timp de un minut, după care am scurs-o. Am așezat-o într-o oală de sosuri, am adăugat apa și un sfert de linguriță de sare și am pus-o la fiert la foc mare, neacoperită. Când apa a început să fiarbă, am acoperit oala cu un capac și am redus focul la minimum. Am lăsat să fiarbă timp de 15 minute, după care am stins focul și am mai lăsat oala acoperită pe aragaz (cu focul stins) încă 5 minute. După cele 5 minute am afânat quinoa cu ajutorul unei furculițe. Am răsfirat quinoa pe o farfurie pentru a se răci mai rapid.

2. Muguri de pin. Între timp am luat o tigaie și am rumenit în ea mugurii de pin la foc mediu, având însă grijă să nu se ardă. I-am lăsat deoparte pentru a se răci.

3. Ardei și ceapă. Am eliminat cotorul ardeiului, l-am tăiat în fâșii, după care în cuburi egale. Am decojit ceapa și am tocat-o fin.

4. Citricele. Am ras coaja portocalei și limetei, după care le-am stors într-un bol.

5. Dressing și asamblare. Pentru a forma dressingul, am luat un bol și am amestecat oțetul cu uleiul și siropul de arțar. Am adăugat sucul și coaja citricelor și am amestecat. Am adăugat ceapa, ardeiul și rucola și am amestecat. În final am adăugat quinoa și am presărat mugurii de pin.

6. Resturi alimentare. În cazul în care rămân resturi de salată, acestea se păstrează foarte bine până la 24 de ore în frigider, acoperite cu folie de prospețime.

Sursa de inspirație: Forks over Knives, pag 62

Pâine marocană cu griș – Khobz dyal Smida (vegan / de post)

Ador să prepar pâine, mă fascinează chimia din spatelele ei și nimic nu mă destinde mai mult ca frâmântatul aluatului în podul palmei. Dar latura mea aventuroasă nu-mi permite să mă repet, așa că nu trece luna să nu testez rețete noi. De unele mă depart fără regrete, în timp ce altele-mi pătrund adânc în suflet. Să se fi tot scurs vreo 3 ani de când am făcut cunoștință cu pâinea marocană cu griș și de atunci o prepar cel puțin o dată pe lună. E una dintre cele mai rapide pâini încercate de mine vreodată, iar gustul ei e absolut minunat. Are o coajă subțire și un miez aerat și elastic. Toate rețetele de pâine-mi sunt dragi tare, dar pâinea marocană cu griș ocupă un loc special în inima mea.

Ingrediente:

⦁ 180ml apă ” ca de pâine” (38 – 40°C)
⦁ 1 linguriță zahăr
⦁ 1 linguriță drojdie
⦁ 200g griș
⦁ 170g făină albă tip 650
⦁ 1 lingură ulei de măsline (15ml)
⦁ 1 linguriță de sare


Mod de preparare:

1. Activarea drojdiei. Într-un bol am amestecat apa, drojdia și zahărul și am lăsat bolul deoparte pentru vreo 10 minute. După cele 10 minute, drojdia se activase și amestecul era spumos la suprafață.

2. Formarea aluatului. Într-un bol încăpător am cernut făina împreună cu grișul. Am făcut o adâncitură în mijlocul ei și am turnat amestecul de drojdie și uleiul de măsline. Am amestecat cu o lingură  până când aluatul s-a legat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferă cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine. După ce am adăugat sarea am format o minge de aluat.

3. Frământare. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru înfăinată și l-am frământat timp de 5 minute, pudrându-l cu făină atunci când era prea lipicios. După cele 5 minute de frâmântare, aluatul devenise suplu și elastic.

4. Odihnire. Am așezat mingea de aluat pe suprafața de lucru pudrată cu griș, am acoperit-o cu un prosop și am lăsat-o la odihnit pentru 10 minute.

5. Modelare & crestare. După ce s-au scurs cele 10 minute m-am folosit de un sucitor pentru întinde aluatul sub forma unui disc cu grosimea de 1cm. Am așezat discul de aluat pe o tavă tapetată cu hârtie pergamentată, l-am crestat la suprafață cu o lamă și am acoperit tava cu același prosop. Am lăsat pâinea la dospit pentru 45 – 60 de minute. În ultimele 20 de minute am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6).

6. Coacere. După ce pâine și-a dublat înălțimea am introdus tava în cuptorul preîncălzit și am copt-o timp de 25 de minute.

7. Servire. Am așezat pâine pe un grătar de sârmă și am lăsat-o să se răcească pentru o oră înainte de a o felia.

Sursa de inspirație: www.landsandflavors.com

Pesto alla Genovese (vegan / de post)

Unul dintre cele mai cunoscute sosuri italiene este pesto alla genovese, un sos
obținut prin mixarea a cinci ingrediente: frunze de busuioc, ulei de măsline, usturoi, muguri de pin și brânză (un amestec de Parmigiano Reggiano și Pecorino Romano). Metoda tradițională de a face pesto presupune strivirea ingredientelor mai sus menționate într-un mojar, denumirea sosului provenind de la verbul pestare (= a bate). Pesto-ul genovez are un gust grozav, nu-i deloc un sos timid ori delicat, având o mulțime de arome puternice care merg minunat împreună.

Deși similare ca gust și consistență, Pesto alla genovese și Pesto genovese sunt două preparate diferite. Denumirea de Pesto genovese o are doar preparatul autentic, cel care conține busuioc, ulei de măsline, muguri de pin, usturoi și brânză. Pentru a i se atribui acest nume, este imperios necesar ca sursa ingredientelor să fie din regiunea Genovei (DOP – denominazione di origine protetta). În schimb denumirea de Pesto alla genovese se referă la un sos preparat în stil genovez, un sos similar celui autentic. Pesto alla genovese poate conține substituente ale ingredientelor mai sus enumerate. Deși respectă rețeta autentică în mare măsură, rețeta de sos de busuioc propusă de mine înlocuiește brânza rasă cu drojdie nutritivă. În felul acesta rețeta devine numai bună în perioada postului.

În mod tradițional, pesto-ul alla genoveze se servește alături de trofie, niște paste lunguiețe (aici le-am servit alături de un pesto de sfeclă și semințe de dovleac), dar nedispunând de pastele cu pricina, m-am văzut nevoită să mă consolez cu o porție generoasă penne integrale. Chiar dacă acest sos se poate prepara cu ajutorul unui robot de bucătărie, eu prefer varianta tradițională. Găsesc pesto-ul preparat într-un mojar mai gustos, aromele se îmbină armonios iar textururile ingredientelor sunt mai omogene. Iar adevăratul motiv e că nu mă chinui ca orbetele să scot sosul dintre lamele robotului de bucătărie. Pe lângă paste, îmi place să servesc acest minunat sos alături de risotto, bruschette, sau ca dressing pentru salate. O minune!

Ingrediente:

⦁ 3 linguri ulei de măsline (75ml)
⦁ 25g frunze de busuioc
⦁ 1 cățel de usturoi
⦁ 1 lingură muguri de pin (10g)
⦁ 1 lingură drojdie inactivă (10g)
⦁ 1/4 lingurițe sare

 

Mod de preparare:

 

  • Spălarea busuiocului. Am spălat frunzele de busuioc și le-am uscat cu ajutorul unor prosoape de hârtie.
  • Usturoi. Am decojit cățelul de usturoi. L-am așezat în mojar, am adăugat sarea și l-am sfărâmat cu ajutorul pistilului prin mișcări de apăsare până când l-am transformat într-o pastă.
  • Busuioc. Am adăugat 1/4 din cantitatea de busuioc. Prin mișcări de apăsare atât sus jos, cât și stânga dreapta, am zdorbit frunzele. Am adăugat încă o pătrime din frunze, continuând procesul de zdrobire.
  • Ulei de măsline. Am adăugat uleiul de măsline în fir subțire, având grijă să învârt pistilul în mojar.
  • Mugurii de pin. Am adăugat mugurii de pin și i-am sfărâmat și pe ei.
  • Drojdia inactivă. Am adăugat drojdia inactivă și am continuat să amestec cu pistilul până am incorporat-o în sos.
  • Servire & resturi alimentare. Am servit sosul alături de niște penne integrale. Resturile se depozitează într-un borcan închis ermetic și se refrigerează.

Notă

1. Busuiocul se poate înlocui cu frunze de pătrunjel, coriandru, rucola, spanac sau cepșoară. Varza kale sau sparanghelul blanșate ar putea fi două alternative la fel de bune.
2. Deși rețeta autentică include muguri de pin, aceștia pot fi costisitori. Alternative mai economice ar fi: nucile, migdalele, alunele de pădure, arahidele, semințele de dovleac, semințele de floarea soarelui sau susanul. De asemenea se pot utiliza și nucile pecan, fisticul sau nucile de macadamia.
3. Surse de inspirație:
ricette.giallozafferano.it 

www.vegolosi.it

www.ilfattoalimentare.it

 

Salată de zucchini la grătar cu ceapă verde și telemea



N-am savurat niciodată vreo garnitură mai gustoasă decât această simplă salată de zucchini. Dar nu orice banală salată de zucchini, ci una în care rondele de dovlecel sunt rumenite pe grătar, îmbrăcate într-un sos de ulei de măsline, lămâie, ceapă verde, mentă și busuioc, toate acestea garnisite cu telemea proaspătă. Toată minunăția aceasta de salată nu ia mai mult de 20 de minute, iar rezultatul este unul pe cât de rustic, pe atât de savuros. O salată de vară consistentă, proaspătă și apetisantă!

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 4 zucchini mici (1 kg)
  • 3 linguri ulei de măsline
  • 1 lingură suc de lămâie + coaja unei jumătăți de lămâie
  • 2 cepe verzi
  • 10 frunze de mentă
  • 10 frunze de busuioc
  • 80g telemea
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Tăierea dovleceilor. Am spălat cei 4 zucchini și i-am uscat cu un prosop de hârtie. Eu am folosit dovleci organici, de grădină, așa că nu i-am curățat. Dacă dovleceii nu sunt organici, se recomandă decojirea lor. I-am așezat pe blatul de lemn și i-am feliat în rondele late de o jumătate de centimetru.
  2. Coacerea dovleceilor. Am încins o tigaie grill la foc mare. I-am așezat pe tigaie (fără a-i aglomera) și i-am rumenit timp de vreo 2 minute, după care i-am întors cu grijă și i-am rumenit și pe cealaltă parte.
  3. Pregătirea legumelor. Am spălat ceapa verde și am tocat-o în rondele. Am ras coaja de lămâie. Am tocat busuiocul și menta.
  4. Dressing. Între timp am preparat dressing-ul. Într-un bol mare am amestecat uleiul cu zeama de lămâie. Am adăugat ceapa verde, coaja de lămâie, menta și busuiocul. Am așezat în bol rondelele de zucchini coapte și am amestecat. Am sfărâmat deasupra telemeaua și am asezonat cu sare.
  5. Resturi alimentare. În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.



    Sursa de inspirație: www.weightwatchers.

Tăieței de casă cu varză (vegan / de post)

Mi se umple sufletul de bucurie atunci când îmi amintesc de tăiețeii cu varză călită ai bunicii mele, acei tăieței parfumați și piperați cu care mă aștepta în fiecare după-amiază de vineri. Năvăleam pe ușă, îmi aruncam ghiozdanul pe jilțul din lemn masiv din colț, iar ea mă întâmpina cu un zâmbet cald și un bol de tăieței. Nici n-aveam nevoie de mai mult.

Pentru acești minunați tăieței n-ai nevoie decât de o mână de ingrediente necostisitoare și de vreo 20 de minute. Dacă te hotărăști să nu-i cumperi, ci să-i prepari de la zero, n-ai nevoie de mai mult de-un ceas. Acum îi fac cu mașina de tăieței, dar ani de zile i-am meșteșugit cu sucitorul și cu un cuțit ascuțit (dovada e aici). Atunci când îi prepar în varianta vegană (de post), înlocuiesc ouăle cu apă și ulei de măsline. Mie nu-mi plac tăiețeii palizi, așa că în făină adaug un praf de turmenic. Acesta le dă o culoare aurie absolut superbă. Eu zic să ne apucăm de treabă, că deja îmi plouă în gură!

 

Ingrediente (pentru 4 porții):

pentru tăieței:

  • 300g făină tip 650
  • 160ml lichid (115ml apă + 45ml ulei de măsline)
  • o linguriță și jumătate de sare
  • o jumătate de linguriță de turmenic

 

pentru varza călită:

  • 1/2 kg varză albă proaspătă
  • 1/2 lingură de sare
  • 3 linguri ulei de floarea-soarelui
  • 1 ceapă albă
  • 1 linguriță de piper măcinat

Mod de preparare:

  1. Aluat tăieței. Într-un bol încăpător am cernut făina. Am adăugat sarea și turmenicul și am amestecat.
  2. Am format o adâncitură în mijlocul făinii, am turnat apa împreună cu uleiul de măsline și am amestecat cu o furculiță până am format o minge de aluat.
  3. Am mutat mingea de aluat pe suprafața de lucru pudrată cu făină și am frământat-o timp de 10 minute. După cele 10 minute de frământare, aluatul devenise elastic și neted la suprafață.
  4. Am învelit aluatul într-o folie de plastic și l-am refrigerat pentru vreo 30 de minute.
  5. Varza călită. Până ce aluatul s-a relaxat la frigider, m-am ocupat de varză. Am luat varza, i-am îndepărtat frunzele de la exterior, am spălat-o și am uscat-o cu un șervet de hârtie.
  6. Am împărțit varza în 4 bucăți, am tocat-o în fâșii subțiri, am așezat-o într-o strecurătoare iar strecurătoarea am așezat-o într-un bol (pentru ca zeama să se scurgă în bol). Am sărat-o și am frământat-o între degete, având grijă să înlătur bucățile mari și fibroase care mi-au ieșit în cale. Am lăsat varza deoparte până când m-am ocupat de ceapă.
  7. Am curățat ceapa, am înjumătățit-o și am tocat-o solzi. Am încălzit cele 2 linguri de ulei într-o cratiță, am adăugat ceapa și am sotat-o la foc mediu până când a devenit translucidă.
  8. Am stors varza de excesul de lichid cu ajutorul degetelor. Am adăugat varza peste ceapa sotată, am amestecat cu o lingură de lemn, am acoperit oala cu un capac și am redus focul la minimum. Am ținut varza pe foc până când s-a înmuiat (15 – 20 minute). La final am asezonat varza cu piper din belșug.
  9. Tăierea tăiețeilor – Pașii de mai jos se pot realiza la fel de bine și cu un sucitor și un cuțit ascuțit, exact ca aici. Am scos aluatul din frigider și l-am împărțit în 6, după care am modelat fiecare bucată sub forma unei bile. Am luat prima bilă și am aplatizat-o cu degetele, după care am pliat-o. Am trecut fiecare bucată de aluat prin mașina de întins, începând cu diametrul cel mai mare și m-am oprit la treapta 5. Am trecut aluatul prin fiecare treaptă de două ori, doar prin treapta 5 l-am trecut o singură dată.                                                                                          rezumat:  pliere, tr1x2, pliere, tr2x2, tr3x2, tr4 x2, tr5x1
  10. Am luat fiecare bucată de aluat întins și l-am tăiat cu ajutorul mașinii.
  11. Am luat o oală mare, am umplut-o cu apă, i-am pus un capac și am pus-o pe foc. Când apa a început să fiarbă, am pus în oală o mână de sare. Am fiert tăiețeii timp de un minut și jumătate, după care i-am clătit sub un jet de apă rece.
  12. Am adăugat tăiețeii fierți peste varză, am amestecat cu grijă și i-am savurat imediat.

















Lachha paratha – lipii indiene în straturi (vegan / de post)

 

Lachha paratha este o lipie indiană formată dintr-o mulțime de straturi crocante suprapuse. Această lipie are un gust formidabil și se prepară dintr-o mână de ingrediente accesibile. Nu ingredientele îi dau caracterul ei aparte, ci tehnica din spatele ei. Astfel că se frământă un aluat din făină, apă, ulei, un strop de sare și unul de zahăr, se lasă la odihnit și se împarte în 6 mingi care se întind cu sucitorul până rezultă un disc subțire de tot. Magia d-abia acum începe; discul acesta de aluat se unge cu ulei și se pudrează cu făină, după care se pliază sub forma unui evantai. Evantaiul se rulează sub forma unui melc, iar melcul se întinde formând astfel lipia noastră. Pașii amintiți anterior nu fac nimic altceva decât să creeze o multitudine de straturi crocante și sfărâmicioase. Comparativ cu o lipie clasică, prepararea lipiei în straturi e mai migăloasă, dar rezultatul este unul absolut uimitor, atât din punct de vedere gustativ, cât și vizual, ba chiar și auditiv.

 

Ingrediente (pentru 6 – 8 lipii):

  • 280g făină integrală (2 căni) * + 70g făină integrală pentru întins (1/2 cană)
  • 75ml ulei de măsline (5 linguri) **
  • aproximativ 140ml apă „ca de pâine” (38 – 40°C)***
  • 5g sare (1 linguriță)
  • 5g zahăr granulat (1 linguriță)

* Eu am folosit făină integrală. Se poate folosi atât făină albă tip 650, cât și un amestec de 1:1 de făină albă și făină integrală.

** În aluat se adaugă o lingură de ulei, celelalte 4 linguri se folosesc la unsul lipiilor

*** Cantitatea de apă variază în funcție de făină. Apa se adaugă treptat, până când se formează un aluat moale care nu se lipește de pereții bolului. La 280g făină integrală eu folosesc cam 140ml apă.

Mod de preparare:

  1. Într-un bol încăpător am cernut 280g de făină împreună cu sarea. Am adăugat zahărul și o lingură de ulei de măsline. Am adăugat vreo 2 linguri de apă, după care am început să amestec cu degetele. Am continuat să adăug apa puțin câte puțin, frământând încontinuu, până când am obținut un aluat moale, suplu și elastic, dar care nu se lipea de pereții bolului.
  2. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru pudrată cu făină și l-am frământat timp de 2 minute, după care l-am pus înapoi în bol, l-am acoperit cu un prosop umed și l-am lăsat să se relaxeze pentru 30 de minute.
  3. După 30 de minute l-am frământat din nou și l-am împărțit în 6 triunghiuri, cărora le-am dat ulterior o formă sferică.
  4. Am luat o minge de aluat (pe restul le-am acoperit cu același prosop umed), am pudrat-o generos cu făină și am întins-o cu sucitorul până când a ajuns la grosimea de vreo 2 mm.
  5. Am uns-o cu ulei de măsline și am pudrat-o cu făină. Am apucat-o de un capăt și am început să o pliez sub forma unui evantai, în pliuri late de 2cm.
  6. Am luat evantaiul de un capăt și am început să îl rulez sub forma unui melc, introducând capătul liber sub melc.
  7. Am pudrat melcul cu făină și l-am întins cu sucitorul până a ajuns la grosimea de 3-4mm.
  8. Am încins o tigaie la foc mic – mediu. Am așezat prima lipie în tigaie și am copt-o până când au început să apare bule de aer la suprafață. Am uns-o cu ulei pe partea de deasupra (pe partea crudă), am întors-o pe cealaltă parte, am uns-o și pe partea aceasta (adică partea coaptă) și am continuat să o mai țin pe foc până când a început să se rumenească. Am reîntors-o pe prima parte, am ținut-o pe foc până când s-a rumenit, după care am întors-o și am rumenit-o uniform și pe ce-a de-a doua parte.
  9. Am procedat la fel și cu celelate lipii. În timp ce o lipie e în tigaie, eu o întind și o rulez pe următoarea (pentru a economisi timp). Ele ies crocante și sfărâmicioase. Câteodată așez lipiile sub un prosop pe măsură ce le coc. Acoperirea lipiilor fierbinți le înmoie și le face mai flexibile.
  10. Lipiile se pot savura ca atare, sau se pot consuma alături de curry, chutney sau diverse paste de legume.