Etichetă: lămâie

Salată de sparanghel cu ou și ricotta

Am dezvoltat un soi de obsesie pentru această minunată salată de sparanghel cu ou și ricotta. Aș putea-o savura zilnic și știu că nu m-ar plictisi din punct de vedere gustativ. E minunat cum o mână de ingrediente simple pot crea o rețetă atât de savuroasă. Această salată estivală nu ia mai mult de 20 de minute, e deosebit de gustoasă și surprinzător de consistentă. Se prepară simplu de tot, sparanghelul se blanșează pentru a-și păstra culoarea vibrantă, fulgii de migdale se rumenesc în tigaie pentru a-și accentua aroma iar ouăle se fierb după bunul plac al fiecăruia. Toate aceste minuni se îmbracă într-un dressing catifelat de muștar și ceapă verde, după care se devorează fără regrete, așa, direct din vasul de preparare.

Ingrediente (pentru 2-3 porții):

  • 500g sparanghel
  • 50g ricotta (eu am folosit o variantă mai puțin umedă)
  • 20g fulgi de migdale (sau nuci)
  • 2 ouă mari

pentru dressing:

  • 1 ceapă verde tocată fin (1 lingură)
  • 1/2 lingură muștar
  • 1 linguriță miere
  • 2 linguri ulei de nucă (sau orice alt ulei vegetal cu gust neutru)
  • 2 linguri suc de lămâie
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Curățarea sparanghelului. Am tăiat partea lemnoasă (cam 7cm de la capăt) a tijelor se sparanghel, după care cu un peeler pentru legume am curățat fiecare tijă.
  2. Blanșarea sparanghelului. Am pus la fiert 2l de apă. Când apa a început să fiarbă am adăugat 1 lingură de sare. Am adăugat tijele de sparanghel și le-am fiert timp de 2 minute. Între timp am pregătit un vas cu apă rece în care am adăugat vreo 10 cuburi de gheață. După cele 60 de secunde am scos sparanghelul cu ajutorul unei palete și l-am așezat rapid în bolul cu apă foarte rece. Când s-a răcit complet l-am scos din apă și l-am așezat pe un șervet absorbant.
  3. Ouă. În apa clocotită în care a fiert sparanghelul am așezat cele 2 ouă. Am fiert ouăle timp de 10 minute. Le-am scos în acelaș bol cu apă rece (folosit în cazul sparanghelului), le-am lăsat să se răcească timp de vreo 5 minute, după care le-am decojit.
  4. Migdale. Între timp am luat o tigaie și am rumenit în ea fulgii de migdale la foc mediu, având însă grijă să nu se ardă.
  5. Ceapă verde. Am spălat ceapa verde și am tocat-o fin.
  6. Dressing și asamblare. Pentru a forma dressingul, am luat un bol și am amestecat ceapa verde cu muștarul și mierea. Am am adăugat uleiul în fir subțire, amestecând încontinuu cu ajutorul unui tel. La final am incorporat zeama de lămâie. Peste dressing am adăugat sparanghelul (tăiat în 2 – 3 bastonașe), migdalele și ricotta sfărâmată. Am amestecat ușor și am așezonat cu sare. Am garnisit salata cu sferturi de ou.
  7. Resturi alimentare. În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.

Sursa de inspirație: www.gourmettraveller.com

Salată de zucchini la grătar cu ceapă verde și telemea



N-am savurat niciodată vreo garnitură mai gustoasă decât această simplă salată de zucchini. Dar nu orice banală salată de zucchini, ci una în care rondele de dovlecel sunt rumenite pe grătar, îmbrăcate într-un sos de ulei de măsline, lămâie, ceapă verde, mentă și busuioc, toate acestea garnisite cu telemea proaspătă. Toată minunăția aceasta de salată nu ia mai mult de 20 de minute, iar rezultatul este unul pe cât de rustic, pe atât de savuros. O salată de vară consistentă, proaspătă și apetisantă!

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 4 zucchini mici (1 kg)
  • 3 linguri ulei de măsline
  • 1 lingură suc de lămâie + coaja unei jumătăți de lămâie
  • 2 cepe verzi
  • 10 frunze de mentă
  • 10 frunze de busuioc
  • 80g telemea
  • sare după gust

Mod de preparare:

  1. Tăierea dovleceilor. Am spălat cei 4 zucchini și i-am uscat cu un prosop de hârtie. Eu am folosit dovleci organici, de grădină, așa că nu i-am curățat. Dacă dovleceii nu sunt organici, se recomandă decojirea lor. I-am așezat pe blatul de lemn și i-am feliat în rondele late de o jumătate de centimetru.
  2. Coacerea dovleceilor. Am încins o tigaie grill la foc mare. I-am așezat pe tigaie (fără a-i aglomera) și i-am rumenit timp de vreo 2 minute, după care i-am întors cu grijă și i-am rumenit și pe cealaltă parte.
  3. Pregătirea legumelor. Am spălat ceapa verde și am tocat-o în rondele. Am ras coaja de lămâie. Am tocat busuiocul și menta.
  4. Dressing. Între timp am preparat dressing-ul. Într-un bol mare am amestecat uleiul cu zeama de lămâie. Am adăugat ceapa verde, coaja de lămâie, menta și busuiocul. Am așezat în bol rondelele de zucchini coapte și am amestecat. Am sfărâmat deasupra telemeaua și am asezonat cu sare.
  5. Resturi alimentare. În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.



    Sursa de inspirație: www.weightwatchers.

Salată de quinoa cu morcov, migdale și merișoare (vegan / de post)

Îmi plouă-n gură numai când mă gândesc la salata aceasta, la gustul ei minunat, la culorile ei primăvăratice, la texturile ei contrastante. Fără îndoială, e cea mai bună salată pe care am încercat-o vreodată, nu-i numai aspectuoasă, ci și deosebit de gustoasă. Se întâmplă niște treburi tare interesante în farfuria aceasta cu salată, aroma discretă de nucă a semințelor de quinoa e amplificată de fulgii rumeni de migdale, iar gustul proaspăt al morcovului se potrivește ca o mănușă cu dulceața merișoarelor. Un adevărat festin!

Ingrediente (pentru 4 porții):

  • 100g semințe de quinoa (1/2 cană)
  • 120ml apă (1 cană)
  • 1 morcov mediu (50g)
  • 20g fulgi de migdale
  • 40g merișoare confiate
  • 2 fire de ceapă verde
  • 1 lingură de pătrunjel tocat
  • 2 linguri suc de lămâie
  • 2 linguri ulei cu gust neutru (floarea-soarelui, rapiță)
  • sare și piper după gust

Mod de preparare:

  1. Quinoa. Am așezat quinoa într-o sită și am spălat-o sub jet de apă timp de un minut, după care am scurs-o. Am așezat-o într-o oală de sosuri, am adăugat apa și un sfert de linguriță de sare și am pus-o la fiert la foc mare, neacoperită. Când apa a început să fiarbă, am acoperit oala cu un capac și am redus focul la minimum. Am lăsat să fiarbă timp de 15 minute, după care am stins focul și am mai lăsat oala acoperită pe aragaz (cu focul stins) încă 5 minute. După cele 5 minute am afânat quinoa cu ajutorul unei furculițe.
  2. Migdale. Între timp am luat o tigaie și am rumenit în ea fulgii de migdale la foc mediu, având însă grijă să nu se ardă.
  3. Morcov, ceapă, merișoare, pătrunjel. Am curățat morcovul cu ajutorul unui peeler de legume, după care l-am dat pe răzătoare. Am luat firele de ceapă verde și le-am tocat rondele. Am înjumătățit merișoarele. Am spălat pătrunjelul, l-am uscat cu ajuorul unui prosop de hârtie, după care l-am tocat fin.
  4. Dressing și asamblare. Pentru a forma dressingul, am luat un bol și am amestecat zeama de lămâie cu uleiul și pătrunjelul tocat. Am luat un bol încăpător și am așezat în el quinoa afânată. Peste ea am adăugat morcovul, ceapa verde, merișoarele și migdalele. Deasupra am turnat dressingul, am amestecat și am asezonat cu sare și piper.
  5. Resturi alimentare. În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.
    Sursa de inspirație: www.bettycrocker.com

Pâine – norișor (din 3 ingrediente)


Pâinea-norișor (Cloud Bread) este un preparat deosebit de pufos, aerat și delicat, atribute pe care le sugerează însăși denumirea preparatului. Aceasta nu este o pâine propriu-zisă, ci este mai degrabă un substituent al produselor de panificație. Este un preparat dietetic, bogat în proteine și sărac în carbohidrați. De asemenea, această pâine nu are gluten, așa că este recomandată persoanelor intolerante la gluten.

Pâinea-norișor este pe cât de savuroasă, pe atât de ușor de preparat. Precum am menționat și în titlu, această pâine se prepară din trei ingrediente: ouă, cremă de brânză și suc de lămâie. Prepararea acestei pâini este deosebit de rapidă și facilă, se începe prin separarea albușului de gălbenuș; albușurile se bat împreună cu sucul de lămâie sub forma unei bezele tari iar gălbenușurile se amestecă cu crema de brânză până la omogenizare. Cu mișcări delicate, bezeaua se incorporează în amestecul de gălbenușuri, după care compoziția se împarte în 9 pâinici care se vor coace în cuptor. Pâinea aceasta e și foarte versatilă, eu o savurez aproape zilnic în sandwich-uri, alături de hummus, salată de ou, tofu și legume, sau sub forma unor delicioși burgeri vegetali.

Ingrediente (pentru 9 pâinici):

  • 4 ouă mari *
  • 4 linguri cremă de brânză (60g) **
  • 1/2 linguriță suc de lămâie (sau cremă tartar) ***

Notă:

* Eu folosesc la un ou mare 1 lingură de cremă de brânză.

** Crema de brânză se poate înlocui cu mascarpone, iaurt grecesc sau brânză cottage.

*** Zeama de lămâie (sau crema tartar) are rolul de a stabiliza albușurile, așa că e preferabil să nu se omită.

Mod de prepapare:

  1. Am încălzit cuptorul la 150°C / 300°F (treapta 2). Am luat o tavă și am tapetat-o cu hârtie pergamentată.
  2. Am luat un bol mediu și unul mare. În bolul mare am așezat brânza și am amestecat-o cu un tel până când s-a înmuiat.
  3. Am separat ouăle; găinușele mele adorabile fac niște ouă mititele, așa că am folosit 5 ouă mici. Albușurile le-am așezat în bolul mediu, în timp ce gălbenușurile le-am așezat peste crema de brânză. Am omogenizat ingredientele din bolul mare cu ajutorul telului. În momentul acesta se poate adăuga și un praf de sare, dar eu nu-i simt neapărat lipsa în această rețetă.
  4. Peste albușurile din bolul mediu am adăugat sucul de lămâie și le-am bătut cu ajutorul unui mixer, la viteză mare, până când am obținut o bezea tare (vreo 3 minute).
  5. Am luat o treime din bezeaua tare și am incorporat-o cu ajutorul unei spatule, cu mișcări delicate, de jos în sus, în compoziția din bolul mare. Am incorporat a doua treime de albuș cu aceleași mișcări delicate, după care ultima treime.
  6. Cu o lingură mare am format 9 pâinici, în fiecare pâinică intrând cam 2 linguri de compoziție.
  7. Am introdus tava în cuptor pentru 25 – 30 de minute, până când pâinicile erau aurii.
  8. Le-am scos din cuptor și cu ajutorul unei spatule le-am așezat pe un grătar de sârmă pentru a se răcori. După ce se răcesc complet, ele se vor așeza într-o pungă de tip zip lock. Pe măsură ce stau în pungă ele își vor schimba textura, apropiindu-se de cea a pâinii clasice.Sursa de inspirație: www.geniouskitchen.com

Acadele crocante din aripi de pui cu sos picant de roșii (chicken lollipops)



Acadelele din aripi de pui sunt întotdeauna o idee bună, fie că sunt servite ca și aperitiv, gustare sau fel principal. Sub crusta lor crocantă se ascunde o carne fragedă, suculentă și aromată. E un preparat necostisitor, cu ingrediente la-ndemână și foarte apreciat, mai ales în rândul piticilor!

Prepar foarte des acadele din aripioare și de fiecare dată folosesc doar ciocănelele (partea superioară a aripii, cea cu un singur os). În general le marinez cu un amestec de suc și coajă de lămâie, salvie și usturoi și le las la frăgezit și aromatizat peste noapte. Așa am făcut și de data aceasta și am obținut niște acadele foarte fragede și tare simpatice, pe care le-am servit alături de un sos de roșii și chilli făcut în casă.

Acadele din aripi de pui

Ingrediente (pentru 6 porții):

  • 12 ciocănele de aripi
  • ¼ cană făină
  • ½ cană pesmet
  • 1 ou
  • 1 lingură lapte
  • ¼ linguriță sare
  • ¼ linguriță piper

pentru marinadă

  • 1 lingură ulei de măsline
  • zeama și sucul unei jumătăți de lămâie
  • 1 linguriță zahăr brun pudră
  • 3 căței de usturoi zdrobiți
  • 7 frunze de salvie
  • ½ linguriță sare de mare
  • ¼ linguriță piperMod de preparare:
    1. Am preparat marinada amestecând ingredientele menționate mai sus.
    2. Am pregătit ciocănelele. Am făcut o incizie de jur împrejurul osului la 1 cm de capătul aripioarei, tăind atât pielea cât și tendoanele. Am împins carnea spre capătul superior al aripii, folosindu-mă de un cuțit de legume pentru a curăța osul. Am rulat carnea peste piele, ]n felul acesta obținând o sferă cu carnea la exterior și pielea la interior (poze).
    3. Am pus aripioarele în bolul cu marinadă și am amestecat pentru a se acoperi uniform cu amestecul de lămâie și ulei de măsline, după care le-am așezat într-o pungă și le-am așezat în frigider pentru minim 4 ore (peste noapte, în cazul meu).
    4. După ce aripioarele s-au marinat, am luat 3 boluri; în primul am pus făina, în al doilea pesmetul și în al treilea am bătut oul împreună cu laptele,sarea și piperul.
    5. Am trecut aripioarele prin făină, ou bătut și pesmet (poză).
    6. Le-am prăjit în baie de ulei încins la 170°C timp de 7-8 minute, până când s-au rumenit (în momentul în care am înțepat o aripioară cu o furculiță, lichidul care a ieșit era clar).
    7. Le-am așezat pe un șervețel absorbant și le-am servit alături de sosul de roșii.



    Sos de roșii și chilli

    Ingrediente (pentru 6 porții):

    • 1 lingură ulei de măsline
    • 1 ceapă
    • ½ morcov (15g)
    • ½ tijă de apio (15g)
    • 2 căței de usturoi
    • 1 ardei iute
    • 30 ml vin roșu sec
    • 1 conservă de roșii (400g)
    • 1 frunză de dafin
    • 1 linguriță de cimbru tocat
    • 1 linguriță de zahăr brun
    • ¼ linguriță sare de mare
    • ¼ linguriță piper


    Mod de preparare:

    1. Am curățat legumele și le-am tocat mărunt.
    2. Într-o oală încăpătoare am pus uleiul de măsline la încins. Am adăugat ceapa tăiată solzi și cubulețele de morcov, apio și ardeiul iute tocat mărunt; le-am călit la foc mediu până când ceapa a devenit translucidă (vreo 5 minute).
    3. Am adăugat usturoiul, frunzele de dafin și cimbrul și am amestecat timp de 1 minut.
    4. Am adăugat vinul și am amestecat până când lichidul s-a redus la jumătate.
    5. Am adăugat roșiile, am redus focul la minim și am lăsat să fiarbă sosul (neacoperit) timp de 30-40 de minute, până când devenise foarte gros.
    6. La final am scos frunza de dafin, am adăugat zahărul, sarea și piperul și l-am pasat cu ajutorul uni blender.
    7. Am servit acadelele la temperatura camerei, pe farfurii de desert pe care le-am „pictat” cu sosul de roșii și chili.





Limonadă cu pepene verde (vegan / de post)

Pe căldura aceasta, minunăția asta de limonadă cu gust de vară merge fix ca o mănușă (pun intended!). Răcorește teribil, hidratează nemaipomenit și îndulcește exact atât cât trebuie. Nici nu știu ce-mi place cel mai mult la ea. Poate culoare hipnotică. Sau aroma inconfundabilă de pepene verde. Sau poate faptul că e gata în câteva minuțele.

Mare parte din dulceața limonadei e asigurată de pepenele verde. Dacă nimeresc un bostan extra-copt și extra-dulce, de multe ori nici nu mai adaug edulcolant. Eu o prepar raw vegan, așa că dacă pepenele nu mi se pare suficient de dulce, îndulcesc limonada cu puțin sirop de arțar, dar la fel de bine se poate îndulci cu zahăr sau miere. La final o servesc în borcane mari, umplute cu gheață și frunze de mentă, pentru un plus de prospețime și o savurez tolănită la umbra copacului din grădină. Continuă să citești Limonadă cu pepene verde (vegan / de post)

Salată de ouă de prepeliță


De o vreme bună experimentez foarte mult în ceea ce privește ouăle de prepeliță, le includ aproape zilnic în meniu, la mic dejun, prânz sau cină, ca aperitiv, fel principal sau desert. Sunt foarte versatile, sunt nutritive și se mai și gătesc cât ai zice pește.

Salata de ouă de prepeliță e absolut delicioasă. Se prepară în vreo 20 de minute, e extrem de catifelată, grație maionezei făcute în casă și e o veritabilă simfonie de texturi și arome. Nu există termen de comparație între maioneza făcută în casă și cea din comerț, maioneza de casă e mult superioară, atât din punct de vedere nutritiv, cât și al gustului. Drăgălașele ouă de prepeliță, fierte în prealabil vreo 3 minute, se împrietenesc într-un bol cu ceapă verde, tije de țelină, castraveți murați (și ei preparați în casă, bineînțeles). Puțin muștar, pătrunjel, coajă de lămâie și chili. Și un pic de maioneză, sare și piper. O chiflă integrală tăiată-n două. Simplu de tot și bun rău! Continuă să citești Salată de ouă de prepeliță

Semifreddo cu citrice

Citrus semifreddo

Semifreddo

Semifreddo este un desert italian rece. Deosebit de rece, aproape îngheţat, ca să fiu mai exactă. E un desert de vară cremos, extrem de răcoritor şi pe cât de gustos, pe atât de facil de preparat. N-are rost să aduc ca şi argument faptul că se topeşte în gură; evident că se topeşte, că doar e un sortiment de îngheţată, la urma urmei. Are o consistenţă atât de catifelată, un gust bogat de frişcă şi o aromă revigorantă de citrice, iar partea mea preferată este faptul că nu are bucăţelele acelea enervante de gheaţă care să-ţi sterpezească dinţii. Partea cea mai dificilă a acestei reţete e „dulcea” aşteptare de vreo 6 ore până se congelează şi ajunge la consistenţa optimă. Oh, dar şi  după ce trece perioada de aşteptare… Continuă să citești Semifreddo cu citrice

Salată de sparanghel cu căpșuni și dressing de lămâie cu semințe de mac

Asparagus saladCleaning asparagusSaladDSC_4818
Surprinzător sau nu, căpșunile sunt delicioase și în preparate sărate, nu numai în deserturi. Merg de minune cu rucola, spanac, sparanghel sau fasole verde și oferă preparatului un plus nutrienți, un strop de culoare și un gust divin. În mai și iunie, atunci când căpșunile sunt proaspete și gustoase, pregătesc zilnic câte o salată colorată de primăvară. Se prepară cât ai zice pește și e un deliciu atât pentru ochi, cât și pentru papilele gustative.

Pentru această salată am feliat căpșunile și le-am așezat pe un pat de sparanghel blanșat. Am presărat germeni de mazăre, cubulețe de avocado și bucățele de telemea și am îmbrăcat ingredientele într-un dressing dulce-acrișor de lămâie, miere și semințe de mac. Simplu de tot și delicios peste măsură! Continuă să citești Salată de sparanghel cu căpșuni și dressing de lămâie cu semințe de mac

Salată de ton cu avocado (Paleo)

Tuna boatTuna saladAvocado, apple tuna salad
Îmi place tare mult salata de ton cu ceapă și maioneză. Mi-a plăcut combinația asta dintotdeuna și niciodată n-am încercat să o perfecționez pentru simplul fapt că o consideram deja perfectă. Problema a apărut în ziua în care n-am avut niciun ou în casă și-mi era imposibil să trântesc o maioneză. Căutând un înlocuitor pentru maioneză, am dat peste un avocado amețit care-și făcea veacul prin cămară și mi-am zis să-i dau și lui o șansă. N-am regretat. Ba mai mult, din ziua aceea salata mea de ton conține întotdeuna avocado și nu maioneză.   Continuă să citești Salată de ton cu avocado (Paleo)