făină Archives - Pagina 2 din 3

Tortilla – lipie mexicană (vegan / de post)

Nu țin minte când am cumpărat ultima oară lipii din comerț. Întotdeuna le pregătesc în casă. Sunt ușor de preparat, au un gust incredibil și sunt și foarte economice. Eu folosesc de regulă ulei de măsline atunci când prepar tortilla pentru că îmi place tare mult aroma pe care le-o oferă, dar la fel de bine funcționeză și uleiul de floare-soarelui.

Tortilla este o lipie cu specific mexican și se prepară din făină de grâu sau porumb (mălai), apă și grăsime. Aluatul se întinde cu sucitorul, se prăjește în tigaie, după care se acoperă cu un șervet, în felul acesta rezultând niște lipii subțiri și fragede. Aceste lipii se pot consuma ca atare sau se pot folosi ca baze pentru alte preparate, cum ar fi tacos, burrito sau quesadilla.
Continuă să citești Tortilla – lipie mexicană (vegan / de post)

Pâine cu usturoi și ierburi aromatice care se rupe în bucăți (pull-apart bread)

Această pâine e extraordinară din două motive mari și late: ea se rupe în bucăți, așa că n-ai nevoie de un cuțit pentru a o servi și bucățile de pâine vin lipite între ele cu un amestec de unt, usturoi și ierburi aromatice, într-o arhitectură pur și simplu perfectă. Pâinea aceasta este piece-ul de resistence pe care îl pui în mijlocul mesei la o cină cu prietenii, din care fiecare se înfruptă, rupându-și cu sete (și foame) o bucată, apoi alta și alta și alta.

Pe lângă faptul că pâinea aceasta are factorul wow, mai e și extrem de savuroasă. E ceva atât de satisfăcător în a rupe pâinea în bucăți, bucăți care pur și simplu se topesc în gură și te răsfață cu arome de unt și usturoi copt. E o pâine aparte, care musai trebuie încercată oricând pe parcursul anului, cu atât mai mult vara, când grădinile abundă în plante aromatice. Încearc-o și mi-e imposibil să cred că vei regreta! Continuă să citești Pâine cu usturoi și ierburi aromatice care se rupe în bucăți (pull-apart bread)

Crumble cu cireșe și migdale

Pur și simplu n-am chef de simetrii, geometrii și finisaje, câteodată. Am momente când o plăcintă trântită haotic într-o farfurie albă îmi creează o stare de extaz, de satisfacție deplină, cum nicio altă perfecțiune nu mi-ar putea vreodată oferi. În acele momente nu-mi rămâne altceva de făcut decât să prepar un crumble.

Crumble-ul nu-i nimic altceva decât un strat generos de fructe de sezon, acoperit cu nonșalanță de un amestec sfărâmicios de făină și unt rece. Fructele se gătesc lent în sucul lor propriu, creând un sos aromat, parfumat și mătăsos, în timp ce crusta sfărâmicioasă se rumenește frumos. Nu-i cel mai estetic desert din lume, cu asta sunt de acord, dar gustul e unul pur si simplu divin. Pentru această variantă de crumble am ales cireșe pietroase de iunie, pe care le-am asezonat cu apă de trandafiri (la fel de bine mergea și extractul de vanilie sau migdale), după care le-am acoperit cu un strat generos de unt, făină, zahăr brun și fulgi de migdale. O nebunie curată! Continuă să citești Crumble cu cireșe și migdale

Lășcuțe (paste de casă pătrățele)

Lășcuțele sunt pastele adorabile pe care le punea bunica mea (și multe alte bunici din Ardeal) în supă. Lășcuțele sunt niște pătrățele cu latura nu mai mare de 5 milimetri și sunt absolut minunate în supa de roșii sau de fasole. Sunt extrem de ușor de făcut, nu necesită decât făină, ou, sare și un strop de timp liber. Un sucitor și un cuțit ascuțit. Doar de atât ai nevoie pentru a le prepara. Eu le usuc peste noapte și, odată deshidratate, mă bucur de ele săptămâni în șir.

Pentru a le prepara folosesc făină albă tip 000, ouă de găină sau rață și sare de Himalaya. Lăscuțele (de altfel pastele în general) sunt absolut delicioase și cu ouă de găină, dar ouăle de rață elevează preparatul. Ouăle de rață sunt mai bogate în grăsimi, ceea ce influențează atât gustul, cât și textura pastelor. Raportat la oul de găină, oul de rață are un gălbenuș mai mare, ceea ce automat face ca aluatul să aibă o culoarea mai vibrantă. Continuă să citești Lășcuțe (paste de casă pătrățele)

Tort Mocha (Tort de cafea cu cremă Ganache)

VespressoCooking face un anișor. Nu-mi vine să cred! Habar n-am cum a zburat timpul, dar mă bucur tare că m-am aruncat cu capul înainte în acest proiect atât de drag mie. A fost un an plin, mi-am schimbat cariera, am pus bazele unei micro ferme de păsări, mi-am descoperit pasiunea pentru fotografie, am urmat cursurile unei școli de bucătari și am devenit chef cu acte-n regulă. Cu riscul de a deveni clișeică, simt nevoia să îți mulțumesc! Îți mulțumesc din suflet pentru fiecare vizită, pentru fiecare rând citit și pentru fiecare rețetă salvată!
Nu puteam aniversa fără un tort, iar acest tort n-are nicio șansă să fie altfel decât extraordinar. Faptul că ciocolata și cafeaua merg nemaipomenit, asta e indiscutabil. Totuși, tortul acesta reușește să mă surpindă la fiecare felie. Blaturile sunt echilibrul perfect între dens și aerat iar ganacheul spumos e pur și simplu divin.

Blatul e de fapt o reinterpretare a unui pandișpani pe care îl savuram frecvent în Italia la mic dejun. M-au cucerit consistența și gustul lui încă de la prima felie și mi-am dorit enorm să-l reproduc în propria mea bucătărie. Persuasivă fiind din fire, am obținut rețeta numaidecât și de atunci o prepar cel puțin de două ori pe lună, dacă nu mai des. Din pură curiozitate am asociat pandișpanul cu o cremă ganache și mi-a plăcut rezultatul la nebunie.

Despre ganache n-am prea multe de povestit. Ganacheul e o cremă clasică obținută din ciocolată (de obicei neagră) topită în smântână pentru frișcă. Consistența finală a cremei e dată de raportul dintre cele două ingrediente. Eu folosesc următoarea schemă: Continuă să citești Tort Mocha (Tort de cafea cu cremă Ganache)

Pâine naan

Naan (= pâine, în limba indiană) este mai exact o lipie preparată cu drojdie,
coaptă pe într-un cuptor de lut (tandoor) iar apoi unsă cu ghee, o varietate de unt clarifiat. Pâinicile acestea sunt de departe lipiile mele preferate, pe lângă faptul că sunt adorabile, mai sunt și extrem de gustoase și se și prepară ușor, din ingrediente la îndemână. Timpul de preparare propriu-zisă este scurt, amesteci ingredientele, frămânți câteva minute, porționezi, întinzi cu sucitorul și coci. Preparându-se cu drojdie, au nevoie de un anume timp de dospire între pașii enumerați anterior, dar aluatul crește singur, nu trebuie să-i porți tu de grijă. Timpul de așteptare e de o oră și jumătate, chiar două, depinde de temperatura mediului ambiant, dar, crede-mă, merită fiecare minut alocat. Rezultatul e minunat, pâine e aerată, elastică, cu aromă surprinzătoare de unt și semințe de susan rumenite, o pâine situată la linia aceea fină și foarte greu de atins între rustic și sofisticat. Continuă să citești Pâine naan

Pâine cu bere și cașcaval

Ultima mea obsesie în materie de produse de panificație e pâinea cu brânză și bere. E o pâine extrem de ușor de preparat, este rapidă, nu necesită frământare iar ingredientele folosite sunt cel puțin comune. Rezultatul, în schimb, e unul ce depășește (cu mult) așteptările – o coajă crocantă, plină de bucățele de cașcaval rumenit și un miez delicios, dens, elastic și parfumat.

Acest preparat nu are ouă în compoziție, ceea ce-l face perfect pentru persoanele alergice la ouă. Creșterea și aerarea lui sunt asigurate de praful de copt și de bicarbonatul de sodiu. Deși singura sursă de grăsime a acestui preparat este cașcavalul (și acela ales în varianta „light”, bietul de el), gustul acestei pâini este neașteptat de bogat și parcă aromele se amplifică cu fiecare îmbucătură. Acestea fiind spuse, îți doresc mult succes în a te limita la o singură porție! Continuă să citești Pâine cu bere și cașcaval

Tartă cu cireșe

Îmi plac la nebunie cireșele de iunie, cu textura lor cărnoasă și dulceața lor
adictivă. Sunt fructele mele preferate. Sunt perfecte ca și desert, în salate sau în diferite dulciuri, dar mâncate direct din copac sunt parcă și mai bune. Au gust de copilărie.

Cu dorul de copilărie în suflet și cu glicemia la pământ, în dimineața aceasta m-am încumetat să coc o tartă cu cireșe proaspete. Cu toate că e o tartă dulce, crusta am preparat-o doar din făină, unt, ou și sare (pâte à foncer), fără niciun strop de zahăr. Îmi place foarte mult contastul dintre crusta ușor sărată și umplutura dulce. Tarta aceasta are 3 componente: crusta fragedă, cireșele glasate cu un sirop divin de zahăr brun și lichior de cafea și o cremă de frișcă și ou. Îți spun sincer, niciodată n-am mâncat vreo tartă mai bună! Continuă să citești Tartă cu cireșe

Supă de mazăre cu găluște

Supa de mazăre e supa mea preferată. N-oi fi eu o mare devoratoare de supe/ciorbe, dar de supa de mazăre cu găluște sunt îndrăgostită iremediabil. Mi-e tare dragă, cu atât mai mult cu cât era supa-semnătură a bunicii mele. În luna mai, atunci când mazărea e vedeta sezonului, nu-mi lipsește supa aceasta din frigider nici mie. O prepar dacă nu zilnic, atunci măcar o dată la două zile. Sincer, e singurul preparat pe care l-aș putea consuma în fiecare zi a anului.

E o supă atât de gustoasă și de consistentă, chiar dacă e compusă din vreo 5 ingrediente, toate primăvăratice. Supa, în sine, se prepară extrem de ușor. Se sotează niște legume fragede în ulei de măsline, se acoperă cu apă și se lasă la fiet. Nici prepararea găluștelor de făină nu-i mare filozofie. Primele două, trei se fac mai greu, după care treaba merge ca unsă. Poate că sunt subiectivă, dar supa aceasta e supa perfectă! Continuă să citești Supă de mazăre cu găluște

Clătita Dutch Baby

De fiecare dată când am poftă de clătite și nu am chef să le coc pe fiecare în parte, prepar rapid o porție de Dutch Baby. Dutch Baby este o clătită-gigant, extrem de pufoasă, originară din Germania. Aceasta se prepară din ouă, lapte, făină și zahăr, se coace într-o tigaie din fontă, fiind mai apoi servită cu zahăr pudră, unt sau suc de lămâie. E cu siguranță cel mai simplu desert încercat de mine vreodată, se amestecă în blender vreo patu, cinci ingrediente, toate necostisitoare și toate la-ndemână, după care se aruncă amestecul într-o tigaie. E simplu de tot!

Baza acestei clătite sunt ouă aerate în blender, așa că e lesne de înțeles că desertul va crește în cuptor la fel ca și un souffle. Partea mai puțin previzibilă e cât de mult va crește clătita și cum va arăta odată scoasă din cuptor. Având în vedere că torni în tigaie vreo 400 ml de compoziție, te aștepți să scoți din cuptor o clătită mititică și adorabilă și nu un hipopotam în toată regula, cum se întâmplă în cazul acestui preparat. Atât îți spun.. e o clătită foarte dramatică, de o frumusețe atipică și de o savoare inconfundabilă. Continuă să citești Clătita Dutch Baby

vespresso

Etichetă: făină