Etichetă: făină

Prăjitură răsturnată cu mere și caramel (vegan / de post)

Să se tot facă vreo 2 ani de când coc și răscoc prăjiturica aceasta, și la propriu, si la figurat. Am tot testat un catralion de rețete vegane (de post), dar niciuna parcă nu mă satisfăcea pe deplin. Așa că după multe tentative mai mult sau mai puțin eșuate, eforturile mi-au fost în sfârșit răsplătite și am ajuns la varianta pe care o pot considera cu tărie finală. Lipsa din compoziție a produselor de origine animală nu impactează rezultatul final, lipsa ouălor e suplinită de semințele de in rehidratate, iar untul de ulei și iaurt de soia.

Nu că mă laud, departe de mine gândul, dar prăjitura aceasta e desăvârșită. O mantie fină de caramel sărat ascunde un strat generos de mere asezonate cu scorțișoară si un blat fraged, vanilat si pufos.
Pur si simplu perfectă in simplitatea ei, aromată și cu un miros îmbietor, această prăjitură se și prepară foarte ușor. Bineînțeles, ea se poate adapta in funcție de sezon, primăvara o fac cu căpșuni, vara cu piersici, toamna cu smochine, iarna cu ananas conservat, dar posibilitățile sunt nelimitate, desigur. Astea fiind spuse, hai să ne apucăm de treabă…


Ingrediente (pentru o tavă cu diametrul de 26 cm):


⦁ 3 – 4 mere de dimesiune medie (eu am folosit Ida Red)
⦁ 2 linguri zahăr brun pudră (de consistența nisipului umed)
⦁ 1 lingură ulei de cocos
⦁ 2 linguri fulgi de migdale
⦁ 300g făină albă tip 000
⦁ 150g zahăr alb granulat
⦁ 1 plic de praf de copt
⦁ 1/4 linguriță bicarbonat de sodiu
⦁ 1/2 linguriță sare
⦁ 1/2 linguriță scorțișoară
⦁ 1 linguriță extract de vanilie
⦁ 300g iaurt de soia
⦁ 120ml ulei vegetal
⦁ 3 linguri semințe de in măcinate
⦁ 9 linguri de apă

Mod de preparare:

  1. Preîncălzirea cuptorului și pregătirea tăvii. Am preîncălzit cuptorul la 200°C / 400° F (treapta 6). Am luat o tavă (cu diametrul de 26cm) cu fund detașabil, am uns-o cu ulei de cocos și am tapetat-o cu hârtie de copt (am folosit ulei pentru ca hârtia să se lipească de tavă).
  2. Pregătirea ingredientelor. Am cântărit ingredientele. Am curățat merele, le-am tăiat în 4, am îndepărtat cotoarele, după care am împărțit fiecare sfert în 3 felii. Am râșnițat semințele de in (ele se pot zdrobi într-un mojar în lipsa unei râșnițe). Le-am hidratat în 9 linguri de apă, după care am lăsat amestecul deoparte pentru 5 minute.
  3. Așezarea merelor. Am luat tava tapetată cu hârtie, am adăugat uleiul de cocos topit și zahărul brun și am omogenizat amestecul ajutorul unei spatule. Am adăugat un vârf de cuțit de sare și am răsfirat fulgii de migdale în ploaie. Am așezat merele deasupra fulgilor de migdale în cercuri concentrice.
  4. Pregătirea ingredientelor uscate. Întru-un bol încăpător am cernut făina. Am adăugat jumătate din cantitatea de sare (adica un sfert de linguriță), bicarbonatul de sodiu, praful de copt , zahărul și scorțișoara și am amestecat.
  5. Pregătirea ingredientelor umede. Într-un bol am amestecat iaurtul de soia cu uleiul, extractul de vanilie și semințele de in rehidratate.
  6. Aluatul. Am adăugat ingredientele umede peste cele uscate și am amestecat cu spatula până la omogenizare, fară să exagerez.
  7. Coacere. Am turnat amestecul în tavă și l-am copt timp de 10 minute în cuptorul preîncălzit. După 10 minute am scăzut temperatura la 180°C / 350° F (treapta 4) și am mai copt blatul pentru 30 – 35 de minute (până când a trecut testul scobitorii).
  8. Răcire. După 5 minute am scos blatul din tavă l-am așezat pe un suport metalic pentu răcit.

    Babka – cozonac cu ciocolată și migdale (vegan / de post)

    Nu pot descrie în cuvinte cât îmi sunt de dragi cozonacii. Pur și simplu îi ador. Simpli, cu rahat, nucă, mac, roșcove, ciocolată sau bezea de cocos, rulați, despicați sau împletiți, toți mi-s dragi. Una dintre rețetele mele de suflet e babka, un cozonac cu origini poloneze despicat și răsucit. Azi vin cu o variantă de post a acestui minunat desert, un cozonac auriu, pufos și aerat, umplut cu o cremă onctuoasă de ciocolată și migdale. Un cozonac de post nu numai frumușel foc, ci și absolut de-li-cios.

    Ingrediente (pentru 2 cozonaci):

    • 500 g făină tip 650
    • 250 ml lapte de migdale
    • 90 ml ulei de floarea soarelui
    • 7 g drojdie uscata
    • 120 g zahăr pudră
    • ¼ linguriță sare
    • 1/8 linguriță pudră de turmenic (curcuma) – pentru colorarea aluatului
    • 1 linguriță extract de vanilie
    • coaja unei portocale
    • 100g ciocolată amăruie
    • 100g migdale tocate
    • 60ml ulei de cocos
    • 50g zahăr pudră
    • 30g cacao

    Mod de preparare:

    1. Activarea drojdiei.     Am amestecat laptele cu zahărul și am încălzit compoziția la foc mic, amestecând până când zahărul s-a topit. Am luat oala de pe foc și am așteptat să coboare temperatura lichidului la 36-38°C (“ca de pâine”). Când amestecul a ajuns la temperatura dorită, am adăugat drojdia si am lăsat vasul deoparte, într-un loc cald, pentru 15 minute (după cele 15 minute amestecul prezenta bule la suprafață).

    2. Formarea aluatului. Într-un vas încăpător am cernut făina și pudra de curcuma, am adăugat laptele cu drojdia activată, vanilia și coaja de portocala. Am omogenizat bine amestecul cu o lingură de lemn, am adăugat seara și am continuat să amestec până am format o minge de aluat.

    3. Frământarea aluatului. Am mutat aluatul pe o suprafața de lucru pudrată cu făină și am început să îl frământ, adăugând câte o linguriță de ulei. Am observat că aluatul devenea tot mai lipicios cu fiecare linguriță de ulei adăugată dar am continuat să îl frământ, pudrând blatul de lucru cu puțină făină. După 15 minute de frământat aluatul era elastic și neted la suprafață. L-am așezat înapoi în vas, l-am acoperit cu un prosop și l-am lăsat la dospit pentru o oră și jumătate.

    4. Prepararea cremei. Între timp am preparat crema. Am topit ciocolata pe baine-marie, am adăugat uleiul de cocos, zahărul si pudra de cacao si am amestecat până la omogenizare.

    5. Întinderea aluatului. După 90 de minute aluatul își dublase volumul, așa că l-am frământat vreo 2 minute pentru a elimina bulele de aer formate în interiorul lui. Am tapetat cu făină blatul de lucru și am împărțit bila de aluat în două. Am luat prima bilă și cu ajutorul unui sucitor și i-am dat o formă dreptunghiulară cu grosimea de 1 cm si lungimea egală cu cea a tăvii.

    6. Umplerea cozonacului. Am turnat jumatate din cantitatea de crema de ciocolata peste dreptunghiul de aluat și am distribuit-o uniform, avand grija sa nu o inting mai mult de 2 cm de la marginile. Am pudrat aluatul cu jumatate din cantitatea de  migdale macinate.

    7. Rularea cozonacului. Am uns latura stângă cu lapte de migdale. L-am rulat de la drepta la stânga, având grijă să lipesc bine partea unsă cu lapte. Cu un cutit ascuțit și pudrat generos cu făina l-am tăiat pe lung. Am lipit bine capetele si am răsucit jumătățile obținute având grijă să le lipesc și la cealaltă extremitate. Am așezat cozonacul în tava tapetată cu hârtie de copt și am procedat la fel și cu cel de-al doilea cozonac.

    8. Coacerea cozonacilor. I-am acoperit cu un prosop curat și i-am lăsat la dopit pentru o ora. Am copt cozonacii în cuptorul preîncalzit la 180°C, pentru 30-35 minute (erau gata atunci când au trecut testul scobitorii). I-am lăsat la răcit pe un grătar pentru cel puțin 2 ore inainte de a-i felia.

    Sursele de inspirație:

    www.lauraadamache.ro
    www.prettysimplesweet.com

    Chifle pentru burger (vegan / de post)


    Mi-ar fi imposibil să descriu în cuvinte cât de bune sunt chiflele acestea. Din punctul meu de vedere sunt chiflele perfecte; au un gust nemaipomenit, un miros rupt din basme, o coajă moale și aromată și un miez incredibil de elastic. N-oi fi eu vreo mare devoratoare de pâine, dar ori de câte ori le prepar, nu mă pot opri din mâncat. Atât sunt de bune încât mi-e greu să cred că există vreo persoană care s-ar putea opri după prima chiflă. Sunt pur și simplu demențiale. Și-ți mai spun un mic secret: sunt de post. Over and out.



    Ingrediente (pentru 20 de chifle):

    • 450g făină alba tip 650 + alte 50g pentru frământat
    • 120ml apă
    • 120ml lapte vegetal (eu am folosit lapte de migdale)
    • 2 linguri zahăr brun
    • 2 linguri ulei de măsline
    • 1 plic de drojdie uscată
    • 1 linguriță și jumătate de sare
    • înlocuitor de ou* : 1 ligură de semințe de in sfărâmate + 3 linguri apă

    pentru decorarea chiflelor:

    • 2 linguri lapte vegetal
    • ½ linguriță zahăr brun
    • 2linguri semințe de susan

    Mod de prepapare:

    1. Prepararea înlocuitorului de ou. Am așezat 1 lingură de semințe de in în mojar și le-am sfărâmat energic cu ajutorul unui pistil. Am așezat pudra astfel obținută într-o ceașcă și am acoperit-o cu 3 linguri de apă. Am lăsat amestecul deoparte timp de 5 minute. După ce s-au scurs cele 5 minute, am observat că amestecul devenise gelatinos.
    2. Activarea drojdiei. Într-o cratiță mica am încălzit apa și laptele de migdale până au ajuns la 36 – 38°C. Am adăugat zahărul și drojdia și am lăsat oala deoparte pentru 5 minute. După cele 5 minute, drojdia se activase și amestecul era foarte spumos la suprafață.
    3. Cernerea făinii. Într-un bol încăpător am cernut făina. Am făcut o adâncitură în mijlocul făinii și am adăugat lichidul din bol (apa + lapte + zahărul + drojdia). Am adăugat uleiul și semințele de in hidratate și am amestecat cu o furculiță.
    4. Sarea. În acest moment am adăugat sarea, după care am continuat să amestec cu mâinie până am format o bilă lipicioasă de aluat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferează cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine.
    5. Frământare. Am mutat aluatul lipicios pe blatul de lucru pudrat cu 1/2 de lingură de făină și am început să-l frământ energic. Aluatul se lipea de blatul de lucru, așa că m-am folosit de o racletă pentru aluat pentru a-l dezlipi. De fiecare dată când mi se părea că aluatul se lipește prea tare de mâini, îl pudram cu făina rămasă. Am continuat să îl frământ până când a devenit suplu și elastic.
    6. Dospirea aluatului. Am uns bolul cu 1 linguriță de ulei și am așezat aluatul în bol. Am acoperit bolul cu folie de prospețime peste care am așezat un prosop curat. Am așezat aluatul la dospit într-un loc cald până și-a dublat volumul (aproximativ o oră).
    7. Modelare. Am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6). Cu ajutorul racletei am împărțit aluatul în 20 bucăți (pentru un plus de siguranță bucățile de aluat se pot cântări). Am luat o bucată de aluat și i-am dat o formă sferică.
    8. Dospirea chiflelor. Am așezat chiflele pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și le-am mai lăsat vreo 30 minute la dospit, acoperite cu același prosop.
    9. Decor. Am amestecat cele 2 linguri de lapte cu zahărul rămas și am încălzit amestecul. Am uns fiecare chiflă cu lichidul călduț, după care am decorat fiecare chiflă cu semințe de susan negru.
    10. Coacere. După cele 30 minute le-am copt în partea din mijloc a cuptorului timp de vreo 20 minute, atât cât să se rumenească uniform și să înmiresmeze toată bucătăria. Le-am scos din cuptor, le-am așezat pe un suport de sârmă și le-am lăsat să se răcească înainte de a le servi.



    Notă:

    1. Pentru a obține miezul acela elastic specific pâinii care are în componență ou, în această rețetă am înlocuit oul cu semințe de in. Pentru a obține echivalentul unui ou am sfărâmat 1lingură de semințe de in și le-am amestecat cu 3 linguri de apă.  

    Sursa de inspirație: www.thehealthyfamilyandhome.com



    Pâine marocană cu griș – Khobz dyal Smida (vegan / de post)

    Ador să prepar pâine, mă fascinează chimia din spatelele ei și nimic nu mă destinde mai mult ca frâmântatul aluatului în podul palmei. Dar latura mea aventuroasă nu-mi permite să mă repet, așa că nu trece luna să nu testez rețete noi. De unele mă depart fără regrete, în timp ce altele-mi pătrund adânc în suflet. Să se fi tot scurs vreo 3 ani de când am făcut cunoștință cu pâinea marocană cu griș și de atunci o prepar cel puțin o dată pe lună. E una dintre cele mai rapide pâini încercate de mine vreodată, iar gustul ei e absolut minunat. Are o coajă subțire și un miez aerat și elastic. Toate rețetele de pâine-mi sunt dragi tare, dar pâinea marocană cu griș ocupă un loc special în inima mea.

    Ingrediente:

    ⦁ 180ml apă ” ca de pâine” (38 – 40°C)
    ⦁ 1 linguriță zahăr
    ⦁ 1 linguriță drojdie
    ⦁ 200g griș
    ⦁ 170g făină albă tip 650
    ⦁ 1 lingură ulei de măsline (15ml)
    ⦁ 1 linguriță de sare


    Mod de preparare:

    1. Activarea drojdiei. Într-un bol am amestecat apa, drojdia și zahărul și am lăsat bolul deoparte pentru vreo 10 minute. După cele 10 minute, drojdia se activase și amestecul era spumos la suprafață.

    2. Formarea aluatului. Într-un bol încăpător am cernut făina împreună cu grișul. Am făcut o adâncitură în mijlocul ei și am turnat amestecul de drojdie și uleiul de măsline. Am amestecat cu o lingură  până când aluatul s-a legat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferă cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine. După ce am adăugat sarea am format o minge de aluat.

    3. Frământare. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru înfăinată și l-am frământat timp de 5 minute, pudrându-l cu făină atunci când era prea lipicios. După cele 5 minute de frâmântare, aluatul devenise suplu și elastic.

    4. Odihnire. Am așezat mingea de aluat pe suprafața de lucru pudrată cu griș, am acoperit-o cu un prosop și am lăsat-o la odihnit pentru 10 minute.

    5. Modelare & crestare. După ce s-au scurs cele 10 minute m-am folosit de un sucitor pentru întinde aluatul sub forma unui disc cu grosimea de 1cm. Am așezat discul de aluat pe o tavă tapetată cu hârtie pergamentată, l-am crestat la suprafață cu o lamă și am acoperit tava cu același prosop. Am lăsat pâinea la dospit pentru 45 – 60 de minute. În ultimele 20 de minute am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6).

    6. Coacere. După ce pâine și-a dublat înălțimea am introdus tava în cuptorul preîncălzit și am copt-o timp de 25 de minute.

    7. Servire. Am așezat pâine pe un grătar de sârmă și am lăsat-o să se răcească pentru o oră înainte de a o felia.

    Sursa de inspirație: www.landsandflavors.com

    Flori de dovlecel în aluat (vegan / de post)

    Cu un exterior deosebit de crocant și un interior cremos și dulceag, florile de
    dovlecel pane sunt un aperitiv italian de zile mari. Un preparat necostisitor, savuros și simplu, dar elegant în simplitatea lui. Să se tot facă vreo 5 ani de când am făcut cunoștință cu minunatele flori de dovleac pane și trebuie să mărturisesc că a fost dragoste la prima degustare. De atunci, cât e sezonul dovleacului de lung, pregătesc flori de dovleac pane cel puțin o dată pe lună, dacă nu și mai des. De fiecare dată când stau în grădină și admir tufa de dovlecel, crește inima în mine de bucurie că reușesc să creez un preparat senzațional dintr-un ingredient pe care altminteri l-aș fi aruncat.

    Am încercat mai multe variante de aluat, de la cel cu praf de copt până la cel cu bere. Fără urmă de îndoială, varianta câștigătoare s-a dovedit a fi aluatul preparat din făină, apă și drojdie. Aceste ingrediente dau naștere unui aluat incredibil de crocant și gustos, care contastează deosebit de plăcut cu interiorul delicat și cremos. O minunăție de aperitiv, nu alta!

    Ingredinte (pentru 6 porții):

    • 15 flori de dovlecel
    • 150g făină
    • 210ml apă minerală călduță „ca de pâine” (între 38-40C)
    • 15g drojdie proaspătă
    • 1 linguriță zahăr
    • 1 linguriță sare

     

    Mod de preparare:

    1. Activare drojdiei. Într-un bol am zdrobit drojdia cu ajutorul unui tel. Am adăugat zahărul și aproximativ 1/3 din cantitatea de apă și am amestecat până la omogenizare. Am lăsat bolul deoparte pentru vreo 5 minute.
    2. Formarea aluatului. Într-un bol încăpător am cernut făina. Am făcut o adâncitură în mijlocul ei și am turnat apa rămasă (cele aproximativ 2/3), sarea și un praf de nucșoară. Am amestecat cu telul până la omogenizare. Am adăugat amestecul de drojdie din bol și am continuat să amestec cu telul. Am acoperit bolul cu folie de prospețime și l-am așezat într-un loc cald timp de 30 de minute.
    3. Curățarea florilor. Am luat fiecare floare de dovlecel și i-am eliminat frunzulițele de la exterior și pistilul (partea centrală). Am clătit fiecare floare și am lăsat-o la scurs într-o strecurătoare.
    4. Frigere. După cele 30 de minute am pus uleiul la încins într-o cratiță pentru sosuri. Am trecut fiecare floare prin aluat, având grijă să scutur excesul, după care am așezat-o în uleiul încins. Când s-a rumenit la bază, am întors floarea și pe celaltă parte pentru a se rumeni uniform.
    5. Servire. Am scos florile pe un șervet absorbant și le-am servit calde.

      Sursa de inspirație: www.giallozafferano.it

    Pâine Challah împletită în 6

    Challah este o pâine împletită absolut spectaculoasă. Challah are origini evreiești
    și se pregătea de Șabat sau de sărbători. Această pâine are o coajă rumenă și lucioasă, presărată cu semințe de mac sau susan și un miez dulceag, deosebit de pufos. Se prea poate să o fi preparat și de treizeci de ori până acum, de fapt aceasta este pâinea pe care o pregătesc de fiecare dată când vreau să-mi surprind invitații. Pe lângă impactul vizual pe care-l produce de fiecare dată, această pâine surprinde și prin gustul ei absolut divin.

    Pe lângă făină, apă, drojdie, zahăr și sare, challah are în compoziția sa ulei sau unt topit și ouă, aceste ingrediente creând un miez galben auriu și un gust deosebit de bogat. Totodată, aceste ingrediente îi permit pâiniisă-și mențină frăgezimea zile în șir. Dacă n-ai încercat să prepari această minunată pâine până acum, te încurajez din tot sufletul să o încerci!

    Ingrediente (pentru o pâine aprox. 45×15 cm)

    • 630g făină tip 650  (22 oz)
    • 225ml apă “ca de pâine” (36-38°C) (8oz)
    • 1 plic de drojdie uscată activă (7g)
    • 2 linguri zahăr granulat (30g)
    • 1 linguriță și jumătate de sare (8g)
    • 55ml ulei vegetal (2 oz)
    • 4 ouă (2 ouă + 1 gălbenuș pentru aluat, 1 ou pentru uns)
    • 2 – 3 linguri semințe de mac

    Mod de preparare:

    1. Activare drojdiei. Într-un bol am amestecat apa călduță, drojdia și zahărul și am lăsat bolul deoparte pentru vreo 10 minute. După cele 10 minute, drojdia se activase și amestecul era spumos la suprafață.
    2. Formarea aluatului. Într-un bol încăpător am cernut făina. Am făcut o adâncitură în mijlocul ei și am turnat amestecul de drojdie, uleiul, două ouă și un gălbenuș. Am amestecat cu o lingură de lemn până am format o minge de aluat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat dospit este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferă cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine. Am continuat să frământ aluatul în bol preț de câteva secunde.
    3. Frământarea aluatului. Am mutat aluatul pe suprafața de lucru pudrată cu făină și l-am frământat timp de 5 minute, pudrându-l cu făină atunci când era prea lipicios (atât cât să se desprindă de pe suprafața de lucru). După cele 5 minute de frâmântare, aluatul devenise suplu și elastic.
    4. Dospirea în bol. L-am pus înapoi în bol, l-am așezat într-un loc cald, l-am acoperit cu un prosop și l-am lăsat să dospească până când și-a dublat volumul (vreo 90 de minute).
    5. După ce a dospit, l-am readus pe suprafața de lucru pudrată cu făină și l-am frământat pentru a elibera bulele de aer acmulate în interiorul său.
    6. Formarea franghiilor. L-am împărțit în 6 triunghiuri și am modelat fiecare triunghi sub forma unei bile. Am alungit cu palmele fiecare bilă de aluat, pentru a forma o frânghie lungă de aprox. 45cm.
    7. Împletirea pâinii. Pâinea aceasta se poate împleti la fel de bine în 3 sau în 4. Acum voi descrie împletirea în 6. Am așezat pe lungime cele 6 frângii în fața mea. Am suprapus capetele (extremitatea de sus a frînghiilor) și le-am apăsat pentru a le lipii (ele se lipesc mai bine dacă sunt unse cu un lichid, de ex. apă, lapte).
    8. Pentru a-mi fi mai ușor să explic, le voi numerota de la dreapta la stânga cu cifre de la 1 la 6. Frânghia nr 1 am trecut-o peste restul frânghiilor, înspre partea stângă. Frânghia nr 6 am trecut-o peste restul frânghiilor, înspre partea dreapta, imediat sub frânghia 1.
    9. Intodeuna voi avea 2 frânghii în partea de sus, orientate în direcții opuse(care acoperă resutul frînghiilor). Sub aceste 2 frînghii voi avea 2 frânghii orientare înspre stânga și 2 frânghii orientare înspre dreapta.
    10. Am luat prima frânghie de sus (nr 1, cea orientată înspre stanga) și am așezat-o în mijlocul frânghiilor de jos, dar mai aproape de cele 2 frânghii din dreapta. În momentul acesta am 2 frânghii în stânga și 3 în dreapta. Nr 2 ( adică ultima din grupul meu de 3 frânghii) merge în locul ei.
    11. Am luat frânghia de deasupra sus, am așezat-o în mijlocul frânghiilor de jos, dar mai aproape de cele 2 frânghii din stânga. În momentul acesta am 2 frânghii în dreapta și 3 in stânga. Nr 5 merge în locul ei. Am procedat similar până am ajuns la capăt. Am umezit capetele și le-am fixat apăsând cu degetele.
    12. Am preîncălzit cuptorul la 180°C / 350°F (treapta 4).
    13. Dospire în tavă. Am așezat pâinea pe o tavă acoperită cu hârtie pergamentată. Am acoperit tava cu un prosop curat și am lăsat pâinea la dospit pentru 45 – 60 de minute.
    14. După o oră am uns pâinea cu ou bătut și am presărat-o cu semințe de mac.
    15. Coacere. Am copt pâinea în cuptorul preîncălzit timp de 30 de minute. Ea este coaptă atunci când se rumenește uniform iar dacă percutăm baza pâinii, sunetul auzit va fi „a gol”.
    16. Am am așezat pâinea pe un grătar și am așteptat să se răcească înainte de a o devora.

      Sursa de inspirație: www.thekitchn.com

    Tăieței de casă cu varză (vegan / de post)

    Mi se umple sufletul de bucurie atunci când îmi amintesc de tăiețeii cu varză călită ai bunicii mele, acei tăieței parfumați și piperați cu care mă aștepta în fiecare după-amiază de vineri. Năvăleam pe ușă, îmi aruncam ghiozdanul pe jilțul din lemn masiv din colț, iar ea mă întâmpina cu un zâmbet cald și un bol de tăieței. Nici n-aveam nevoie de mai mult.

    Pentru acești minunați tăieței n-ai nevoie decât de o mână de ingrediente necostisitoare și de vreo 20 de minute. Dacă te hotărăști să nu-i cumperi, ci să-i prepari de la zero, n-ai nevoie de mai mult de-un ceas. Acum îi fac cu mașina de tăieței, dar ani de zile i-am meșteșugit cu sucitorul și cu un cuțit ascuțit (dovada e aici). Atunci când îi prepar în varianta vegană (de post), înlocuiesc ouăle cu apă și ulei de măsline. Mie nu-mi plac tăiețeii palizi, așa că în făină adaug un praf de turmenic. Acesta le dă o culoare aurie absolut superbă. Eu zic să ne apucăm de treabă, că deja îmi plouă în gură!

     

    Ingrediente (pentru 4 porții):

    pentru tăieței:

    • 300g făină tip 650
    • 160ml lichid (115ml apă + 45ml ulei de măsline)
    • o linguriță și jumătate de sare
    • o jumătate de linguriță de turmenic

     

    pentru varza călită:

    • 1/2 kg varză albă proaspătă
    • 1/2 lingură de sare
    • 3 linguri ulei de floarea-soarelui
    • 1 ceapă albă
    • 1 linguriță de piper măcinat

    Mod de preparare:

    1. Aluat tăieței. Într-un bol încăpător am cernut făina. Am adăugat sarea și turmenicul și am amestecat.
    2. Am format o adâncitură în mijlocul făinii, am turnat apa împreună cu uleiul de măsline și am amestecat cu o furculiță până am format o minge de aluat.
    3. Am mutat mingea de aluat pe suprafața de lucru pudrată cu făină și am frământat-o timp de 10 minute. După cele 10 minute de frământare, aluatul devenise elastic și neted la suprafață.
    4. Am învelit aluatul într-o folie de plastic și l-am refrigerat pentru vreo 30 de minute.
    5. Varza călită. Până ce aluatul s-a relaxat la frigider, m-am ocupat de varză. Am luat varza, i-am îndepărtat frunzele de la exterior, am spălat-o și am uscat-o cu un șervet de hârtie.
    6. Am împărțit varza în 4 bucăți, am tocat-o în fâșii subțiri, am așezat-o într-o strecurătoare iar strecurătoarea am așezat-o într-un bol (pentru ca zeama să se scurgă în bol). Am sărat-o și am frământat-o între degete, având grijă să înlătur bucățile mari și fibroase care mi-au ieșit în cale. Am lăsat varza deoparte până când m-am ocupat de ceapă.
    7. Am curățat ceapa, am înjumătățit-o și am tocat-o solzi. Am încălzit cele 2 linguri de ulei într-o cratiță, am adăugat ceapa și am sotat-o la foc mediu până când a devenit translucidă.
    8. Am stors varza de excesul de lichid cu ajutorul degetelor. Am adăugat varza peste ceapa sotată, am amestecat cu o lingură de lemn, am acoperit oala cu un capac și am redus focul la minimum. Am ținut varza pe foc până când s-a înmuiat (15 – 20 minute). La final am asezonat varza cu piper din belșug.
    9. Tăierea tăiețeilor – Pașii de mai jos se pot realiza la fel de bine și cu un sucitor și un cuțit ascuțit, exact ca aici. Am scos aluatul din frigider și l-am împărțit în 6, după care am modelat fiecare bucată sub forma unei bile. Am luat prima bilă și am aplatizat-o cu degetele, după care am pliat-o. Am trecut fiecare bucată de aluat prin mașina de întins, începând cu diametrul cel mai mare și m-am oprit la treapta 5. Am trecut aluatul prin fiecare treaptă de două ori, doar prin treapta 5 l-am trecut o singură dată.                                                                                          rezumat:  pliere, tr1x2, pliere, tr2x2, tr3x2, tr4 x2, tr5x1
    10. Am luat fiecare bucată de aluat întins și l-am tăiat cu ajutorul mașinii.
    11. Am luat o oală mare, am umplut-o cu apă, i-am pus un capac și am pus-o pe foc. Când apa a început să fiarbă, am pus în oală o mână de sare. Am fiert tăiețeii timp de un minut și jumătate, după care i-am clătit sub un jet de apă rece.
    12. Am adăugat tăiețeii fierți peste varză, am amestecat cu grijă și i-am savurat imediat.

















    Česnica (cesniţa) cu foi făcute în casă – plăcintă tradiţională sârbească de Crăciun

    Cesnița este un desert minunat care se servește în gospodăriile sârbești în Ajun de Crăciun pe rit vechi. Dacă acum doi ani, folosindu-mă de foi de plăcintă din comerț, am ilustrat o variantă facilă de preparare a cesniței, acum am considerat de cuviință să-mi iau inima-n dinți și să o prepar à l’ancienne, exact așa cum o pregătea draga mea bunică. În timpul preparării, în ceșniță se ascunde un bănuț iar cel ce-l va nimeri, se spune că va fi norocos tot anul.

     

    Să fi fost de-o șchioapă când am văzut-o ultima oară pe bunica preparând cesnița, dar imaginile-mi sunt încă atât de vivide, precum un film vechi care se derulează în mintea mea necontenit. Acest film mut mi-a marcat temeinic copilăria, mai mult decât orice altceva. Încă-mi sunt vii în memorie toți pașii,  începând cu cernutul făinii, topitul unturii, plămădirea și frământarea aluatului, odihnirea lui, măcinarea nucii, aranjarea fără cusur a feței de masă, întinderea aluatului cu mâinile, așezarea în tavă a foilor, umplerea lor, așezarea bănuților norocoși, crestarea aluatului, coacerea plăcintei…

    Din teama de a nu omite nimic, am intervievat mai multe femei din comunitatea sârbă din Arad și Timiș, așa că rețeta pe care o voi prezenta în cele ce urmează e o fuziune între bagajul meu informațional și trucurile dumnealor dezvăluite după zeci și zeci de cesnițe perfecte.

    Ingrediente(pentru o tavă de 30x22cm, adică 20 de felii de cesniță):

    pentru foi

    • 500g făină pentru pâine tip 650 *
    • 255ml apă „ca de pâine” (între 36 – 38°C) – sau 17 linguri de apă
    • 75ml ulei vegetal cu gust neutru / untură topită – 5 linguri de ulei
    • 10ml oțet 9° – 2 lingurițe
    • un praf de sare – 1/8 linguriță

    pentru ungerea foilor

    • 45ml ulei vegetal cu gust neutru / untură topită – 3 linguri
    • 45ml lapte
    • 3 linguri de miere (opțional)

    pentru umplutură

    • 300g nucă
    • 225g zahăr tos **
    • coaja unei lămâi
    • 3 bănuți (spălați temeinic cu apă și săpun, după care sterilizați prin fierbere ptr minimum 30 de minute)

    Mod de preparare:

    1. Într-un bol încăpător am cernut făina și am amestecat-o cu sarea.
    2. Am făcut o adâncitură în mijlocul ingredientelor uscate și am adăugat apa călduță, uleiul și oțetul. Am amestecat cu o furculiță până a rezultat o minge de aluat pe care am frământat-o în bol timp de vreo 3 minute, până când a devenit netedă la suprafață.
    3. Am mutat aluatul pe blatul de lucru și am continuat să-l frământ cu podul palmei, aruncându-l cu putere pe sufrața mesei. L-am învelit lejer într-o pungă de plastic, l-am acoperit cu un prosop și l-am lăsat la odihnit pentru minim 1 oră (odihnirea aluatului este vitală pentru relaxarea glutenului).
    4. Am sterilizat bănuții prin fierbere timp de 30 de minute.
    5. Am măcinat nuca și am ras coaja de lâmâie. Am luat 2 boluri. În primul am amestecat nuca, zahărul, coaja rasă de lămâie și în al doilea am amestecat uleiul cu laptele.
    6. Am luat tava și am tapetat-o cu hârtie de copt.
    7. După ce aluatul s-a odihnit, am îndepărtat punga de plastic și l-am împărțit în 3 bucăți relativ egale. O bucată de aluat am lăsat-o pe suprafața de lucru și pe celelalte două le-am reintrodus în pungă.
    8. Am pudrat suprafața de lucru cu făină și am întins alutul cu sucitorul până când avea grosimea de 1/2 de cm.
    9. Am acoperit masa cu o față de masă curată (se poate folosi și lenjerie de pat), am așezat foaia de aluat întinsă pe podul palmelor și am început să o întind cu mișcări ușoare din centru înspre periferie. După ce partea centrală părea sufcicient de subțire, am așezat foaia pe fața de masă și am continuat să o subțiez, trăgând ferm marginile foii înspre marginile mesei, rotindu-mă de jur împrejurul mesei. În momentul în care foaia opunea rezistență, mă opream și lăsam aluatul să se odihnească pentru câteva momente. La final foaia trebuie să fie atât de subțire încât se poate citi ziarul prin ea. Am tăiat foaia în 4 părți egale (m-am folosit de un cutter de pizza).
    10. Am luat prima foaie și am continuat (dacă era nevoie) să o întind pe cele 2 laturi tăiate (unde era practic mijlocul foii mari de aluat). Am așezat-o în tavă și i-am îndepărtat marginile mai groase. Am uns-o cu amestecul de ulei și lapte. Peste ea am așezat cea de-a doua foaie, pe care am uns-o.
    11. Peste cea de-a doua foaie am distribui uniform 2 pumni de nucă dulce și aromată.
    12. Am acoperit nuca cu cea de-a treia foaie, am uns foaia și am distribuit uniform amestecul de nucă.
    13. Am procedat la fel până am ajuns la foaia nr. 6 (după ce-am epuizat prima bucată de aluat intinsă, am trecut la întinsul celei de-a doua bucăți din pungă), când peste amestecul de nucă am așezat cei 3 bănuți sterilizați.
    14. Am continuat cu restul foilor până când am ajuns la foaia nr. 10, pe care am uns-o și peste care am așezat ultimul strat generos de nucă.
    15. Am acoperit nuca cu penultima foaie de aluat. Am uns foaia și am acoperit-o cu ultima foaie de aluat. Am tăiat suprafața plăcintei în 20 de pătrate, am uns-o cu amestecul de ulei și lapte și am pus-o în cuptorul preîncălzit la foc mediu – mare 375°F/190°C (trapta 5) pentru 30 de minute.
    16. Cât plăcinta era încă fierbunte, am uns-o cu 3 linguri de miere amestecate cu 2 linguri de apă și am acoperit-o cu un prosop. Acest pas este absolut opțional, în unele gospodării se însiropează cesnița, în timp ce alte gospodării o preferă uscată.

     

    Notă:

    *Conținutul mare de gluten este esențial pentru elasticitatea foilor. Un conținut mare de gluten împiedică ruperea foilor.

    **Se poate folosi și zahăr brun. Cantitatea aceasta de zahăr (225g) mi se pare idealăzahăr, făcând prăjitura moderat dulce, dar această cantitatea se poate modifica după gustul fiecăruia.











    Biscuiți shortbread cu lavandă (vegan / de post)

    Când mă gândesc la gustarea ideală, îmi imaginez o cană mare de ceai fierbinte însoțită de biscuiți proaspăt scoși din cuptor. Iubesc biscuiții, indifererent de formă, aromă sau culoare, așa că m-am îndrăgostit de aceste dreptunghiuri parfumate încă de la prima înghițitură. Biscuiții shortbread sunt originari din Scoția și în compoziția lor intră o parte de zahăr, două părți de unt și trei părți de făină. Eu am respectat proporțiile dar am înlocuit untul cu margarină, adaptând astfel rețeta pentru perioada postului. Acești biscuiți sunt atât de fragezi încât pur și simplu se topesc în gură, iar aroma lavandei te învăluie cu fiecare înghițitură.

    Biscuiții cu lavandă sunt pe cât de savuroși, pe atât de ușor de făcut. Aluatul se modelează în forma unui baton, se refrigerează și se taie în dreptunghiuri, așa că n-ai nevoie de forme speciale pentru tăiat biscuiți. E fascinant cum câteva ingrediente banale reușesc să se transformă în ceva sublim.

    Ingrediente (pentru 20 de biscuiți):

    • 115g margarină / grăsime tartinabilă vegană (unt vegan) / ulei de cocos în stare solidă –  la temperatura camerei
    • 130g făină albă tip 000
    • 30g zahăr pudră
    • 1/2 linguriță extract de vanilie
    • 1/2 linguriță flori de lavandă tocate
    • un praf de sare



    Mod de preparare:

    1. Am preincalzit cuptorul la 180C / 350F (treapta 4).
    2. Am așezat grăsimea (margarina, în cazul meu) într-un bol încăpător și am aerat-o cu ajutorul unui mixer timp de vreo 15 secunde. Am cernut zahărul pudră și l-am adăugat peste grăsime. Am mixat cele 2 ingrediente până la omogenizare.
    3. Am adăugat sarea, vanilia și florile uscate de lavandă (pe care le-am tocat fin în prealabil). Am amestecat până la omogenizare.
    4. Am adăugat făina cernută și am continuat să mixez până când amestecul avea aspectul de nisip umed. Am lăsat mixerul deoparte și am început să frământ cu degetele până când amestecul sfărâmicios s-a compactat, devenind o cocă.
    5. Am modelat aluatul într-un baton și l-am așezat între 2 dreptunghiuri de folie de prospețime. Am continuat să modelez batonul, apăsând ușor de sus în jos, până când acesta a devenit un paralelipiped. L-am introdus în congelator timp de 15 minute.
    6. După 15 minute l-am dezvelit și l-am împărțit în 20 de felii subțiri de vreo 4-5mm. Eu inițial crestez tot aluatul, după care tai feliile propriu-zise.
    7. Am așezat biscuiții pe o tavă tapetată cu hârtie pergamentată și am refrigerat tava timp de 10 minute. Această etapă permite biscuiților să-și păstreze forma în timpul coacerii.
    8. Am intodus tava în cuptorul preîncălzit și am copt biscuiții până când au devenit aurii la bază (13-14 minute).
    9. I-am așezat pe un grătar pentru a se răci, după care i-am depozitat într-un borcan închis ermetic.




    Chifle rapide




    Întotdeuna am preferat chiflele în detrimentul pâinii, din 2 motive mari și late:

    1. Fac parte din categoria oamenilor care preferă coaja și nu miezul, iar in cazul chiflelor, cantitatea de coaja raportată la miez e satisfăcătoare.
    2. Sunt incapabilă să tai o felie decentă de pâine. Întotdeuna o tai strâmb. Întotdeauna. Iar dacă am de tăiat mai multe felii… acolo să vezi distracție.

    Din punctul meu de vedere, chiflele acestea sunt chiflele perfecte. Sunt extrem de ușor de preparat, au un miez incredibil de pufos și o coajă crocantă. Sunt foarte versatile, sunt delicioase în compania supelor-cremă sau a tocănițelor și sunt nemaipomenite ca bază pentru sandwich ori hamburger. Și partea cea mai interesantă e că se pregătesc în 50-60 de minuțele.

    Chifle (8 bucăți)

    Ingrediente:

    • 250g de făină albă + 10g (pentru frământat)
    • 25g ou bătut – 1/2 ou
    • ¼ linguriță sare
    • 120ml apă “ca de pâine” (între 36-38°C)
    • 35ml ulei de măsline
    • 15g zahăr granulat (eu am folosit zahăr brun)
    • 7g drojdie uscată activă (1 plic)

      Mod de preparare:

      1. Am încălzit cuptorul la 400°F/204°C (treapta 6).
      2. Într-un bol am amestecat apa, uleiul, zahărul și drojdia și am lăsat bolul deoparte pentru 10 minute. După cele 10 minute, drojdia se activase și amestecul era foarte spumos la suprafață (poză).
      3. Într-un bol încăpător am cernut făina.
      4. Am făcut o adâncitură în mijlocul făinii și am adăugat lichidul din bol (apa + uleiul + zahărul + drojdia). Am adăugat ½ din oul bătut și am amestecat cu o spatulă de lemn.
      5. În acest moment am adăugat sarea, după care am continuat să amestec cu spatula de lemn până am format o bilă lipicioasă de aluat. Ultimul ingredient pe care îl adaug unui aluat este sarea. Daca e adaugată la început, aceasta interferă cu drojdia iar aluatul nu va crește la fel de bine.
      6. Am mutat aluatul lipicios pe blatul de lucru pudrat cu 1/2 de lingură de făină și l-am frământat energic timp de 2 – 3 minute.
      7. Cu un cuțit ascuțit am împărțit aluatul în 8 bucăți. Am luat o bucată de aluat și i-am dat o formă sferică.
      8.  Am așezat chiflele pe o tavă tapetată cu hârtie de copt și le-am mai lăsat vreo 20 minute la dospit, acoperite.
      9. După cele 20 minute le-am copt în partea din mijloc a cuptorului timp de vreo 13 minute, atât cât să se rumenească uniform și să înmiresmeze toată bucătăria.

      Sursa de inspirație: www.kitchemeetsgirl.com