cimbru Archives - vespresso

Supă – cremă de zucchini

Cremoasă și aromată, această supă de zucchini mă salvează atunci când nu am mai mult de 30 de minute pentru a creea ceva sățios și reconfortant. Și o spun cu mâna pe inimă, un bol cu supă de zucchini e tot ce am nevoie după o zi lungă de muncă. E gustoasă, e catifelată, e delicată și în același timp consistentă.
Tot secretul acestei supe constă în organizare. Astfel, toc rapid ceapa și o las să se călească domol; între timp pun supa într-o oală la fiert și toc rapid dovleceii. Aromatizez ceapa cu usturoi și cimbru, adaug dovleceii și supa fierbinte iar în 15 – 20 de minute mă și aștept să fie gata. Mixez supa, adaug smântâna și o servesc. Ultra rapid, necostisitor și bun de te unge pe suflet!

Ingrediente (pentru 4 porții):
⦁ 3 zucchini de dimensiune medie (1 – 1,2 kg)
⦁ 2 cepe de dimensiune medie (150g)
⦁ 3 căței de usturoi
⦁ 2 crenguțe de cimbru
⦁ 2 linguri ulei de măsline
⦁ 3 căni de supă de legume (750ml)
⦁ 50ml smântână pentru frișcă

pentru servit:
⦁ crutoane (eu am folosit biluțe Backerbsen)
⦁ parmezan

Mod de preparare:

1. Ceapa. Am curățat ceapa, am înjumătățit-o și am tocat-o solzișori. Într-o oală încăpătoare am încălzit 2 linguri de ulei de măsline. Am adăugat ceapa și am călit-o la foc mic până când a devenit translucidă (vreo 5 minute).
2. Supa. Am turnat cele 3 căni de supă într-o oală de sosuri și am pus-o la fiert.
3. Zucchini. Am spălat dovleceii și i-am șters cu un prosop de hârtie. Le-am tăiat extremitățile, i-am înjumătățit pe lățime și i-am tocat în felii.
4. Sotarea legumelor. Peste ceapă am adăugat usturoiul tocat și frunzele de cimbru și am amestecat timp de 1 minut, până când usturoiul a devenit parfumat. Am adăugat dovleceii și supa fierbinte, am acoperit cu un capac. Din momentul în care dovlecii au începul să fiarbă am redus focul la mic – mediu și am fiert amestecul timp de 15 – 20 de minute (până când dovlecii s-au înmuiat).
5. Mixare. Am scos cam o cană din lichidul de fierbere și l-am lăsat deoparte. Am așezat conținutul oalei în vasul unui blender și am mixat până când am obținut o supă cremoasă. Dacă supa-cremă ar fi fost prea densă, aș fi subțiat-o cu supa pusă deoparte.
6. Asezonare. Am reașezat supa în oală, am adăugat smântâna lichidă și am asezonat cu sare.
7. Servire. Am servit supa în boluri, cu o ploaie de parmezan și crutoane.

Notă
1. Eu folosesc dovlecei cu coajă verde (zucchini). La fel de bine se pot folosi și dovlecei clasici, în acest caz, culoarea supei va fi mai puțin vibrantă.
2. Eu folosesc zucchini organici, din propria-mi grădină, așa că nu îi decojesc. Coaja lor e sursă de fibre, antioxidanți și vitamina K.
3. Pentru a obține o după densă, eu iau cam o cană din supa dupa în care au fiert dovleceii. Dacă crema astfel rezultată e prea densă, o subțiez cu supa scoasă.
4. Sursa de inspirație: www.slinnytaste.com

Salată de farro cu ciuperci și ceapă murată (vegan / de post)

Farro (alacul sau grâul emmer) este o cereală din familia gramineelor care se cultivă încă din antichitate. Are o consistență ușor cauciucată și o aromă subtilă de nuci. Farro este o excelentă sursă de fibre, proteine, complex vit B și microelemente (magneziu, fier și zinc).

Se prepară la fel ca pastele făinoase, mai precis se fierbe în apă cu sare, timpul de gătire variind între 25 și 45 de minute. Astăzi l-am servit sub forma unei salate absolut divine, poate cea mai bună salată pe care am gustat-o în ultima perioadă, dacă nu vreodată. O salată de farro cu ciuperci și ceapă murată, o salată plină de gust, culoare și texturi contrastante. Până când farro fierbea domol în oală, am feliat o ceapă roșie și am murat-o într-o soluție de apă cu zahăr brun și oțet de mere. În soluția aceasta am feliat și o sfeclă mititică, aceasta oferindu-i panglicilor de ceapă o culoare roz-zmeură aproape hipnotică. După ce am pus ceapa la murat, am rumenit niște ciuperci champignon în ulei de măsline asezonat cu chili, iar la final le-am înmiresmat cu usturoi tocat fin și cimbru proaspăt! O minune, nu alta!

Ingrediente (pentru 2 porții):

150g farro uscat
250g ciuperci champignon
2 linguri ulei de măsline
1 lingură zeamă de lămâie
1/8 linguriță pudră de chili
1 linguriță cimbru proaspăt (tocat)
2 căței de usturoi
1 ceapă roșie de dimensiune medie
1/2 cană de apă (120ml)
2 linguri zahăr brun
2 linguri oțet de mere
1 sfleclă roșie de dimensiune mică

Mod de preparare:

Am umplut o oală de sosuri cu apă, am acoperit-o și am pus-o la fiert. Când apa a început să clocotească, am adăugat 1 lingură de sare. Am adăugat farro, am redus focul la minimum și l-am fiert până când s-a înmuiat, păstrându-și totuși consistența cauciucată (al meu a fost gata în 20 de minute).
Între timp am decojit sfecla cu un peeler de legume și am tăiat-o în felii subțiri, după care am așezat-o într-o oală mică. Am decojit ceapa, am înjumătățit-o, după care am felit-o subțire. Am așezat feliile de ceapă peste sfeclă, după care am adăugat o jumătate de cană de apă, cele 2 linguri de zahăr și cele 2 linguri de oțet. Am pus oala pe foc și am așteptat ca lichidul să dea în clocot, după care am redus focul la minimum și am mai lăsat oala la fiert pentru 1 minut. După un minut am lăsat oala deoparte, pentru ca ceapa să se marineze.
Între timp am curățat ciupercile cu un burete de vase curat, le-am îndepărtat piciorușele și am înjumătățit pălărioarele. Am luat o tigaie, am adăugat o lingură de ulei de măsline și pudra de chili și am pus tigaia la încins la foc mediu-mare. Am sotat ciupercile (pălărioarele împreună cu piciorușele) până când lichidul s-a evaporat și ele s-au rumenit frumos. Am adăugat usturoiul și cimbrul tocat, am amestecat încontinuu timp de 1 minut, după care am deglasat tigaia cu 1 lingură de suc de lămâie.
Am strecurat farro, l-am clătit cu apă rece, după care l-am lăsat în sită pentru ca apa să se elimine.
Am strecurat ceapa cu ajutorul unei site, după care am eliminat bucățile de sfeclă.
Am amestecat farro cu ciupercile sotate, am adăugat 1 lingură de ulei de măsline și am asezonat cu sare. Am așezat salata în farfurii și am garnisit-o cu ceapa murată.
În cazul în care rămân resturi de salată, aceasta se păstrează foarte bine până la 2 zile în frigider, acoperită cu folie de prospețime.

Sursa de inspirație: www.cookieandkate.com

Frittata din ouă de rață cu zucchini și parmezan

Frittata din ouă de rață cu zucchini e răspunsul la întrebarea “oare ce pot eu găti pentru cină în 20 de minute și din nimic?”. Frittata se prepară extrem de simplu, include 4 – 5 ingrediente și o tigaie antiaderentă (cea de fontă își face treaba impecabil). E un preparat consistent, cremos, plin de aromă și aproape că se prepară singur. Îmi place să împrietenesc frittata cu un colț de pâine cu coaja groasă și cu o porție zdravănă de salată cu legume de prin grădină și uite-așa obțin o cină vegetariană de te lingi pe degete.

Ouăle de rață au un conținut mare de grăsimi, ceea ce le face absolut delicioase, dar pe lângă aportul crescut de acizi grași esențiali omega 3, aceastea au și o cantitate mai mare de colesterol comparativ cu ouăle de găină, iar acest lucru nu le recomandă spre a fi consumate zilnic. Pe de altă parte, ouăle de rață aduc un aport crescut de complex de vitamine B, vitamin A, seleniu și fosfor. Consumate în cantități limitate, ouăle de rață nu sunt numai delicioase, ci și nutritive. Continuă să citești Frittata din ouă de rață cu zucchini și parmezan

Cartofi Hasselback (vegan / de post)

Îmi plac foarte mult cartofii, sub orice formă și în orice combinație. De la cartofi albi, la cei dulci sau mov, de la salată, rösti sau piure de cartofi, la cartofi natur, prăjiți sau copți. Însă pentru acele momente în care nu mă pot decide dacă mi-e poftă pe cartofi piure sau pe cei prăjiți, există delicioșii cartofi Hasselback. Această rețetă nordică reunește textura crocantă a cartofilor prăjiți cu consistența onctuasă a piureului. Aceste evantaie din cartof, pe lângă faptul că sunt frumușele foc, mai sunt și gustoase și sănătoase.

Tehnica lor de pregătire este una foarte simplă, cartofii se crestează în felii paralele, se ung cu unt, după care se rumenesc în cuptor. Pentru a-mi ușura munca, prefer să așez cartoful într-o lingură mare pe care să o sprijin pe o rolă de hârtie (poză). Marginile lingurii îmi vor ghida tăieturile și nu-mi vor permite să secționez cartoful în bucăți. Am vrut ca rețeta să fie una vegană și să o pot consuma și pe perioada postului, așa că am înlocuit untul cu ulei de măsline; pentru a mima gustul complex dat de unt, am împănat cartofii cu felii subțiri de usturoi și frunze de cimbru. Rezultatul a fost unul (muuuuult) mai mult decât satisfăcător! Continuă să citești Cartofi Hasselback (vegan / de post)

Pâine cu usturoi și ierburi aromatice care se rupe în bucăți (pull-apart bread)

Această pâine e extraordinară din două motive mari și late: ea se rupe în bucăți, așa că n-ai nevoie de un cuțit pentru a o servi și bucățile de pâine vin lipite între ele cu un amestec de unt, usturoi și ierburi aromatice, într-o arhitectură pur și simplu perfectă. Pâinea aceasta este piece-ul de resistence pe care îl pui în mijlocul mesei la o cină cu prietenii, din care fiecare se înfruptă, rupându-și cu sete (și foame) o bucată, apoi alta și alta și alta.

Pe lângă faptul că pâinea aceasta are factorul wow, mai e și extrem de savuroasă. E ceva atât de satisfăcător în a rupe pâinea în bucăți, bucăți care pur și simplu se topesc în gură și te răsfață cu arome de unt și usturoi copt. E o pâine aparte, care musai trebuie încercată oricând pe parcursul anului, cu atât mai mult vara, când grădinile abundă în plante aromatice. Încearc-o și mi-e imposibil să cred că vei regreta! Continuă să citești Pâine cu usturoi și ierburi aromatice care se rupe în bucăți (pull-apart bread)

Supă de prepeliță cu tăiței de casă

Supa de prepeliță cu tăiței de casă e supa mea preferată, fără doar și poate. Pentru mine, supa de pasăre cu tăiței e chintesența zilei de duminică, e motivul pentru care ne adunăm cu toții în jurul mesei, e ceea ce face din duminică, duminică. E fericire în stare pură, e motivul pentru care m-am îndrăgostit iremediabil de gastronomie.

Carnea de prepeliță este o carne mai fibroasă comparativ cu cea de pui, asemănându-se din acest punct de vedere cu cea de rață. Aș încadra-o mai degrabă în categoria cărnurilor roșii, are un gust bogat și o aromă subtilă de vânat. Supa de prepeliță păstrează această aromă plăcută a cărnii, e gustoasă, hrănitoare, iar asociată cu tăiței din ouă de rață, devine un adevărat festin. Și dacă tot e primăvară, mi s-ar fi părut cumplit să nu folosesc legume tinere, fragede, culese din propria mea grădină de verdețuri. De regulă nu folosesc bouquet garni când prepar o supă clară, dar aroma proaspătă de cimbru și gustul astringent al salviei complimentează minunat carnea de prepeliță. Continuă să citești Supă de prepeliță cu tăiței de casă

Supă-cremă de dovleac (vegan / de post)

Supa-cremă de dovleac e printre supele mele preferate. Știu că afirm același lucru despre fiecare supă pe care o prezint, la fel cum știu că tare s-ar putea să am o problemă de adicție. N-aș numi-o problemă, totuși. Mai degrabă i-aș spune o afinitate declarată pentru tot ce-i sănătos, savuros și hidratant.

Din punct de vedere dovlecesc, anul acesta a fost unul foarte productiv. Dacă anul trecut, după atâta muncă asiduă, m-am ales cu două tentative leșinate de dovlecei, anul acesta am rupt gura târgului (ca s-o menținem în același registru stilistic) și m-am ales cu niște giganți de d-abia-i țin în brațe. Și mari, și mulți, și gustoși! Sunt atât de frumoși încât mi-e și milă să-i sacrific. Dar în momentele de milă acută îmi aduc aminte cât sunt de gustoși, așa că prind curaj ca prin minune și trec la treabă. Continuă să citești Supă-cremă de dovleac (vegan / de post)

Roșii umplute à la Provençale (vegan / de post)

Am o curiozitate gastronomică cel puțin iritantă pentru cei din jurul meu și această curiozitate mă determină de multe ori să fac asocieri culinare cel puțin curioase, dacă nu dubioase. Îmi plac chestiile complicate, tehnice și inedite, dar de cele mai multe ori mă surprind tânjind după lucruri simple. Nu spun că lucrurile simple sunt cele mai bune, cum nu spun nici că cele complicate ar fi. Spun doar că lucrurile simple au o naturalețe care fascinează, o nonșalanță care cucerește iremediabil.

Din categoria lucrurilor simple fac parte roșiile umplute cu pesmet aromat. La această rețetă trebuie respectate două aspecte: pesmetul să fie făcut din pâine proaspătă (sau veche de-o zi) sfărâmată, iar ierburile aromatice să fie și ele proaspete; pesmetul uscat din comerț și ierburile din plic nu fac casă bună, cel puțin nu la această rețetă. Astea fiind spuse, nu pot descrie în cuvinte cam cât sunt de gustoase roșiile acestea și nici cât de ușor se prepară. Contrastul dintre pulpa dulce și suculentă a roșiei și pesmetul aromat și crocant e atât de plăcut încât n-ai cum să te limitezi la o singură porție. E pur și simplu imposibil! Continuă să citești Roșii umplute à la Provençale (vegan / de post)

Ratatouille

Văzusem filmul omonim în ultimul an de liceu și tot atunci am realizat că tocmai descoperisem ceea ce va deveni mâncarea mea preferată. M-am înșelat. Nu cu mult, doar cu câțiva ani. Am preparat-o a doua zi și nu mi-a plăcut mai deloc. Era o simplă tocană de legume, nu strălucea în niciun fel și nici nu-mi spunea mare lucru. Așa că mi-am luat gândul de la Ratatouille. Anul trecut am revăzut filmul și m-a cuprins din nou nostalgia, așa că m-am documentat temeinic, am reluat preparatul și m-am îndrăgostit. E genul de mâncare rustică înspre campestră, care te face să te reîndrăgostești de ea de fiecare dată când ai privilegiul să o guști.

Rețete sunt câte-n lună și-n stele, de la ratatouille sotat, la cel copt în cuptor, ratatouille cu legume ferme, abia pătrunse de foc, până la o variantă gătită aproape în exces, cu legume moi dar incredibil de aromate. Varianta mea de Ratatouille e pe cât de simplă în teorie, pe atât de laborioasă. Legumele se toacă și se călesc, fiecare în parte, în ulei de măsline, până când încep să se caramelizeze, după care se amestecă și se înăbușă la foc mic în sos de roșii. Gătirea aceasta lentă durează o oră bună, dacă nu chiar două, până când legumele se topesc într-o emulsie tomnatică, înmiresmată și mătăsoasă. Normal că poți să gătești toate legumele concomitent și să sari peste caramelizare, dar rezultatul final va fi o tocăniță de legume gustoasă și nu un Ratatouille desăvârșit. Continuă să citești Ratatouille

Albuş de ou poşat

De fiecare dată când mă aventurez în proiecte ambiţioase de cofetărie, mă pricopsesc cu câte 6-8 albuşuri pe care le găzduiesc câteva zile în frigider, după care le arunc. Şi nimic nu mă irită în bucătărie mai mult decât risipa. Pentru a evita risipa (şi nervii aferenţi), iau frumuşel câte 2 albuşuri, le aşez pe un pătrat de folie de prospeţime, le asezonez cu ierburi proaspete, le leg într-un pacheţel şi le poşez în apă fierbinte. În felul acesta obţin nişte mingiuţe de albuş drăgălaşe, aromate şi numai bune pentru un mic dejun de sfârşit de săptămână.

Spre deosebire de clasica omletă din albuşuri, aceste mingiuţe poşate sunt extrem de aromate. În plus, în oala cu apă fierbinte se pot poşa mai multe pacheţele, în felul acesta putându-se pregăti concomitent câte 3-4 porţii. În general servesc albuşurile poşate pe câte o felie de pâine de casă cu bere unsă cu un strat generos de avocado pasat. Simplu şi delicios! Continuă să citești Albuş de ou poşat