ceapă Archives - Pagina 2 din 3

Melanzane alla Parmigiana – Vinete cu Parmezan

Până la vârsta asta n-am reușit să mă dumiresc dacă-mi plac sau nu vinetele. Mă tot împing de la spate să le gătesc, cu atât mai mult cu cât ele chiar provin din grădina mea de verdețuri, o grădină la care m-am recreat muncind și de care-s tare mândră. Pot spune că le înțeleg sensul în salată, chiar și în zacuscă, dar cam aici se termină amiciția noastră. Gustul lor mi se pare cel puțin interesant, dar consistența lor mă enervează teribil. Cu toate acestea, există un preparat pe care îl ador și în cadrul căruia vinetele sunt vedetele. Melanzane alla parmigiana, sau vinete cu parmezan, un fel de lasagne, sau mai degrabă o moussaka, o ștruțo-cămilă de origine italiană, ușor de preparat și extrem de savuroasă. Poate că aciditatea sosului de roșii amplifică gustul vinetelor, sau poate aroma particulară a parmezanului o face. N-am idee, sincer. Lucrul cert este că rezultă un preparat atât de rafinat, un preparat pe care sigur o să-l ții minte mult timp! Continuă să citești Melanzane alla Parmigiana – Vinete cu Parmezan

Supă toscană de fasole

Cum ruginește prima frunză, cum mă pun pe preparat supe, creme, ciorbe și alte preparate lichide și preferabil calde, dacă nu fierbinți. Pur și simplu mă relaxează ideea de a avea ceva pe aragaz care să fiarbă domol și să înmiresmeze întreaga bucătărie. În spiritul acesta am preparat supa toscană de fasole, o abordare italiană a clasicei noastre supe de fasole cu afumătură. Se prepară foarte ușor, se călește jambonul, ceapa, țelina și morcovul, se sting ingredientele cu vin, se adaugă lichidul (apă sau supă), câteva roșii tocate și se lasă la fiert. La final se adaugă fasolea fiartă în prealabil și spanacul. Simplu ca bună ziua! Partea intrigantă a rețetei și, totodată, sursa gustului său complex este cotorul de parmezan care se fierbe împreună cu legumele. Da, ai citit bine, cotor de parmezan. Capătul triunghiului de brânză, chestia aia dură pe care o arunci după ce ai ras parmezanul, conferă acestei supe o aromă fabuloasă. Astea fiind spuse, data viitoare când ești pe punctul de a arunca umilul cotor de parmezan, dă-i o șansă și lasă-l să ridice o banală supă de fasole la rang de artă! Continuă să citești Supă toscană de fasole

Ratatouille

Văzusem filmul omonim în ultimul an de liceu și tot atunci am realizat că tocmai descoperisem ceea ce va deveni mâncarea mea preferată. M-am înșelat. Nu cu mult, doar cu câțiva ani. Am preparat-o a doua zi și nu mi-a plăcut mai deloc. Era o simplă tocană de legume, nu strălucea în niciun fel și nici nu-mi spunea mare lucru. Așa că mi-am luat gândul de la Ratatouille. Anul trecut am revăzut filmul și m-a cuprins din nou nostalgia, așa că m-am documentat temeinic, am reluat preparatul și m-am îndrăgostit. E genul de mâncare rustică înspre campestră, care te face să te reîndrăgostești de ea de fiecare dată când ai privilegiul să o guști.

Rețete sunt câte-n lună și-n stele, de la ratatouille sotat, la cel copt în cuptor, ratatouille cu legume ferme, abia pătrunse de foc, până la o variantă gătită aproape în exces, cu legume moi dar incredibil de aromate. Varianta mea de Ratatouille e pe cât de simplă în teorie, pe atât de laborioasă. Legumele se toacă și se călesc, fiecare în parte, în ulei de măsline, până când încep să se caramelizeze, după care se amestecă și se înăbușă la foc mic în sos de roșii. Gătirea aceasta lentă durează o oră bună, dacă nu chiar două, până când legumele se topesc într-o emulsie tomnatică, înmiresmată și mătăsoasă. Normal că poți să gătești toate legumele concomitent și să sari peste caramelizare, dar rezultatul final va fi o tocăniță de legume gustoasă și nu un Ratatouille desăvârșit. Continuă să citești Ratatouille

Pâine cu bere și cașcaval

Ultima mea obsesie în materie de produse de panificație e pâinea cu brânză și bere. E o pâine extrem de ușor de preparat, este rapidă, nu necesită frământare iar ingredientele folosite sunt cel puțin comune. Rezultatul, în schimb, e unul ce depășește (cu mult) așteptările – o coajă crocantă, plină de bucățele de cașcaval rumenit și un miez delicios, dens, elastic și parfumat.

Acest preparat nu are ouă în compoziție, ceea ce-l face perfect pentru persoanele alergice la ouă. Creșterea și aerarea lui sunt asigurate de praful de copt și de bicarbonatul de sodiu. Deși singura sursă de grăsime a acestui preparat este cașcavalul (și acela ales în varianta „light”, bietul de el), gustul acestei pâini este neașteptat de bogat și parcă aromele se amplifică cu fiecare îmbucătură. Acestea fiind spuse, îți doresc mult succes în a te limita la o singură porție! Continuă să citești Pâine cu bere și cașcaval

Supă-cremă de roșii cu busuioc și chipsuri dantelate de parmezan

Azi povestim despre supa de roșii, o supă simplă, dar fascinantă în simplitatea ei. Roșiile sunt cele mai versatile legume (sau fructe, după unele păreri), merg într-o sumedenie de combinații, așa că rețetele de supă de roșii sunt foarte numeroase. Eu apelez cu mare drag la două rețete, una pentru lunile reci, iar cealaltă pentru cele călduroase. Prima rețetă e o supă de roșii cu lășcuțe (pătrățele de aluat) făcute-n casă, cârnaț afumat și ou poșat, iar a doua rețetă e o supă-cremă de roșii proaspete, aromatizată cu busuioc și servită alături de chipsuri dantelate de parmezan. Fiecare e perfectă în felul ei.

Crema de roșii și busuioc e nemaipomenită în zilele fierbinți de vară, atunci când roșiile sunt în plin sezon. E o simfonie de arome, culori și texturi și e extrem de ușor de preparat. Roșiile le înjumătățesc, le stopesc cu ulei de măsline și le coc în cuptor până când se caramelizează, lucru ce îi conferă cremei o aromă extraordinară. Pentru un plus de aromă, o servesc împreună cu chipsuri adorabile din parmezan, un detaliu elegant și incredibil de ușor de preparat. Continuă să citești Supă-cremă de roșii cu busuioc și chipsuri dantelate de parmezan

Chiftele de zucchini și telemea

Am crescut într-o familie mare amatoare de carne (ca să mă exprim elegant), iar gândul că baza unor chiftele ar putea fi și vegetală era de neconceput. Eu încerc din răsputeri să rup cercul acesta vicios și să introduc cât mai multe legume și fructe în dietă, oricând și sub orice formă. Așa am găsit rețeta aceasta de chiftele de zucchini și telemea, o rețetă nesperat de gustoasă și hrănitoare. Chiftelele acestea se modelează în mingiuțe, se aplatizează și se coc în cuptor, la foc mare. În felul acesta ele prind o crustă crocantă care ascunde în interior un amestec cremos și aromat. N-are rost să o lungesc, chiftelele acestea minunate intră în categoria rețetelor obligatorii de preparat vara! Continuă să citești Chiftele de zucchini și telemea

Salată de cartofi noi (vegan / de post)

Îmi plac cartofii noi la nebunie, sub orice formă și în orice combinație și nu-i primăvară dacă nu prepar aproape zilnic săptămânal salată de cartofi noi. Preparând-o de atâtea ori, am avut vreme să o tot perfecționez și după multe modificări am adus-o la varianta aceasta, o variantă extrem de gustoasă, consistentă și culmea, vegană. Pentru această salată pornesc de la cartofi fierți în supă de legume (pentru a aduce un plus de aromă), îi împrietenesc cu inele de ceapă, ridichi fragede și roșii cherry coapte atât cât să le amplific aroma, după care îmbrac legumele într-un dressing plin de ierburi aromatice. Serios vorbind, cum să nu-ți placă? Continuă să citești Salată de cartofi noi (vegan / de post)

Supă de mazăre cu găluște

Supa de mazăre e supa mea preferată. N-oi fi eu o mare devoratoare de supe/ciorbe, dar de supa de mazăre cu găluște sunt îndrăgostită iremediabil. Mi-e tare dragă, cu atât mai mult cu cât era supa-semnătură a bunicii mele. În luna mai, atunci când mazărea e vedeta sezonului, nu-mi lipsește supa aceasta din frigider nici mie. O prepar dacă nu zilnic, atunci măcar o dată la două zile. Sincer, e singurul preparat pe care l-aș putea consuma în fiecare zi a anului.

E o supă atât de gustoasă și de consistentă, chiar dacă e compusă din vreo 5 ingrediente, toate primăvăratice. Supa, în sine, se prepară extrem de ușor. Se sotează niște legume fragede în ulei de măsline, se acoperă cu apă și se lasă la fiet. Nici prepararea găluștelor de făină nu-i mare filozofie. Primele două, trei se fac mai greu, după care treaba merge ca unsă. Poate că sunt subiectivă, dar supa aceasta e supa perfectă! Continuă să citești Supă de mazăre cu găluște

Pâté de mazăre și ricotta cu ceapă caramelizată

Pâté-ul de mazăre preparat din mazăre congelată e un aperitiv foarte gustos. Atunci când e preparat din mazăre proaspătă, pâté-ul devine pur și simplu demențial. Mazărea blanșată, mixată împreună cu ricotta, parmezan, ceapă verde și mentă se transformă într-o cremă densă, aromată, cu gust de primăvară și de un verde aproape ireal. Aproape.

Nemaiavând pâine în casă, m-am gândit că ar fi o idee strălucită să pregătesc o focaccia (preparată fix după rețeta aceasta), pentru că ș-așa nu mai făcusem de mult pâine (de 3 zile, ca să fiu mai precisă). Așa că până a dospit focaccia, am preparat rapid pâté-ul de mazăre și ricotta. Cum aveam ceva timp la dispoziție, m-am decis să caramelizez și vreo 2 cepe uitate de câteva săptămâni bune în cămară. Le-am caramelizat încet, la foc mic, fără zahăr, până au căpătat o culoare brună și un gust extrem de bogat și dulce. Am asamblat preparatele enumerate anterior și am obținut un aperitiv drăgălaș și extrem de gustos. Continuă să citești Pâté de mazăre și ricotta cu ceapă caramelizată

Salată de ton cu avocado (Paleo)

Îmi place tare mult salata de ton cu ceapă și maioneză. Mi-a plăcut combinația asta dintotdeuna și niciodată n-am încercat să o perfecționez pentru simplul fapt că o consideram deja perfectă. Problema a apărut în ziua în care n-am avut niciun ou în casă și-mi era imposibil să trântesc o maioneză. Căutând un înlocuitor pentru maioneză, am dat peste un avocado amețit care-și făcea veacul prin cămară și mi-am zis să-i dau și lui o șansă. N-am regretat. Ba mai mult, din ziua aceea salata mea de ton conține întotdeuna avocado și nu maioneză. Continuă să citești Salată de ton cu avocado (Paleo)

vespresso

Etichetă: ceapă