Simply fooding around!
Chiftelele suedeze sunt un preparat originar din Suedia (doh!.. nu v-ați fi așteptat, nu-i așa?). Chifteluțele acestea savuroase sunt scufundate într-un sos alb, asezonat generos și el, la rândul lui și servite alături de un gem dulce-acrișor de merișoare de munte. Continuă să citești Chifteluţe suedeze cu găluște, zucchini și merișoare
Chilli con carne este un preparat specific bucătăriei Tex-Mex (Texas-Mexico) și nu e nimic altceva decât o delicioasă tocăniță de carne măcinată de vită, ardei iute și fasole roșie, garnisită cu ceapă verde și smântână. În general, acest preparat picant și aromat este servit alături de tortilla (lipia mexicană), cornbread (pâine de porumb) sau orez simplu. Continuă să citești Chilli con carne și orez integral
Cred că m-am plâns și cu alte ocazii de pasiunea mea pentru paste, nu-i așa? Problema este foarte simplă: dacă trec trei zile fără să fi gustat paste, se lasă cu sevraj. Obsesia mea pentru paste se trage din copilărie. Țin minte că bunica mea făcea pături imense de aluat pe care le tăia sub forma unor panglici și le servea cu mac sau cu nucă. Mai apoi am descoperit că panglicile delicioase ale bunicii mele sunt de fapt tagliatelle.
Azi vin cu o propunere: tagliatelle făcute în casă, servite cu două feluri de ragù. Primul e cel clasic, de vită și al doilea din linte, adaptat dietei vegetariene. Prima variantă este atât de gustoasă și miroase extraordinar. Varianta vegetariană e mai delicată dar în același timp, surprinzător de consistentă. De ce ar trebui să includem lintea în dietă? Pentru că are un conținut redus de grăsimi și este bogată în proteine, fibre, compexul de vit B și fier. Continuă să citești Tagliatelle (făcute în casă) cu ragù de vită / Tagliatelle (făcute în casă) cu ragù de linte
Pljeskavica (pleșcavița) este un fel de mâncare emblematic pentru cultura slavă . Pljeskavica nu înseamnă altceva decât o simplă chiftea aplatizată și coaptă pe grătar. E o chiftea perfectă în simplitatea ei. În general se servește într-o lipie, împreună cu kajmak (caimac de lapte) și cu legume proaspete. Despre kajmak o să povestim cu altă ocazie.
Am facut cunoștință cu această minune pe când aveam vreo 4 ani. Țin minte că îmi adusese maică-mea pleskavica din Novi Sad, acompaniată de o cutie de Cipiripi și de o găleată de Eurocrem (nu exagerez). Nu-i mai rețin gustul. Evident că am fost mult mai impresionată de ciocolată. Prin 2012 m-am îndrăgostit iremediabil de Pljeskavica. Eram În Beograd, la vreo 2 străzi de Kalemegdan și ne-am decis să intrăm în primul local care ne iese în cale. Era o prăvălie cochetă de 2 pe 2. Ne-am așezat timizi la una dintre cele două mese și ne-am comandat câte o pleskavica. Atunci am gustat perfecțiunea.
